O problemă de sănătate care împiedică desfășurarea activității profesionale poate reduce drastic veniturile unei persoane, îngreunând astfel plata ratelor bancare. Pentru a evita acumularea de restanțe, persoanele afectate au la dispoziție câteva soluții strategice, precum activarea asigurărilor atașate creditului sau negocierea directă a condițiilor de rambursare cu instituția financiară. Avocatul Bogdan Pițigoi a oferit detalii despre opțiunile disponibile și despre consecințele juridice ale neachitării obligațiilor de plată.
Primul pas recomandat este verificarea existenței unei asigurări atașate creditului care să acopere riscurile de incapacitate de muncă sau îmbolnăvire. În această situație, trebuie contactată atât banca, cât și asiguratorul pentru a identifica exact ce riscuri sunt acoperite și în ce condiții se poate beneficia de protecție financiară. În funcție de polița încheiată, asigurarea poate prelua plata ratelor pentru o perioadă determinată, însă despăgubirile depind de analiza făcută de asigurator asupra cauzelor și gravității afecțiunii medicale.
În cazul în care asigurarea nu acoperă situația sau nu există, următoarea opțiune este negocierea cu banca pentru restructurarea creditului. Consumatorul poate solicita o perioadă de grație, în care să plătească doar dobânda, sau chiar o suspendare temporară a plăților, dacă banca aprobă această cerere. De asemenea, există posibilitatea de a reprograma ratele prin prelungirea perioadei de rambursare, astfel încât obligațiile lunare să devină mai ușor de gestionat în funcție de noua situație financiară.
Dacă negocierile directe cu banca eșuează, persoanele pot apela la Centrul de Soluționare Alternativă a Litigiilor în domeniul Bancar (CSALB). Această instituție facilitează soluționarea pe cale amiabilă a disputelor dintre consumatori și bănci sau instituții financiare nebancare, fără a fi necesară deschiderea unui proces în instanță. Procedura este gratuită pentru consumatori, însă aceasta poate fi utilizată doar după ce s-a încercat, în prealabil, rezolvarea situației direct cu instituția de credit.
Lipsa măsurilor de prevenție poate duce la raportarea restanțelor la Biroul de Credit, de regulă după 30 de zile de întârziere, afectând scorul de credit. Dacă întârzierile depășesc 90 de zile, creditul poate fi clasificat drept neperformant, iar banca poate declara scadența anticipată a întregului sold rămas de plătit. În ultimele cazuri, dacă datoria nu este achitată, se poate ajunge la executarea silită a veniturilor sau a bunurilor debitorului, inclusiv a unui imobil.
În sistemul financiar românesc, monitorizarea plăților este esențială, deoarece istoricul de creditare este verificat riguros de către bănci la orice solicitare de împrumut. Orice întârziere raportată la Biroul de Credit poate reduce semnificativ șansele de a obține finanțări viitoare sau poate crește costurile creditelor acordate de instituțiile financiare nebancare.
Bogdan Pițigoi