În satul Țibucani, din județul Neamț, activitatea de creștere a animalelor este în declin sever din cauza disparității de prețuri. Într-o localitate care dispune de aproximativ 700 de gospodării, numărul de vaci a scăzut drastic, rămânând doar între 30 și 33 de animale în tot satul. Această situație reflectă dificultățile financiare cu care se confruntă micii fermieri din această regiune a țării.
Iuliana Gherasim, un mic fermier din Țibucani, explică faptul că colectorii plătesc doar 1,50 lei pe kilogramul de lapte produs. Această sumă este considerată insuficientă în raport cu cheltuielile operaționale, precum costul ridicat pentru cosit, greblat și adunat furaje, care ajunge la aproape 15 lei pe prăjină. Fermiera susține că un preț corect ar trebui să fie de cel puțin 5 lei pe kilogram.
Disparitatea dintre prețul de la poarta fermei și cel de la raft este marcată de o diferență uriașă. În timp ce producătorul primește 1,5 lei, laptele ajunge la consumatori cu un preț cuprins între 11 și 12 lei pe kilogram. Pentru a menține gospodăriile active, micii producători au declarat că au nevoie nu doar de prețuri mai bune, ci și de subvenții specifice pentru animalele pe care le dețin.
Alina Dodici, cofondatoarea Artesana, oferă o perspectivă asupra procesului de transformare a produsului. Ea cumpără lapte de la ferme care au între 300 și 1.000 de vaci, achitând aproximativ 2,5 lei pe litrul de lapte de vacă și între 4,5 și 5 lei pentru cel de capră. Diferența de preț până la magazin este justificată de costurile de procesare, echipamente, personal, apă, dezinfecție, ambalaj, etichetare și logistică.
Sectorul agricol traversează o perioadă economică dificilă, fiind printre domeniile cu cele mai mari creșteri ale insolvențelor. Conform datelor, numărul insolvențelor a crescut cu 12% în primele nouă luni din 2026, iar în agricultură, aproximativ 40 din 100 de companii se confruntă cu probleme financiare. În același timp, prețurile inputurilor au crescut cu circa 7%, în timp ce prețurile la poarta fermei au scăzut cu 5,7%.
Situația de pe teren se aliniază cu tendințele macroeconomice care afectează producția de alimente în Europa. Creșterea costurilor cu resursele necesare fermierilor, combinată cu scăderea valorii produselor livrate, pune presiune pe stabilitatea economică a zonelor rurale. Această presiune financiară duce la abandonarea activității de creștere a animalelor în numeroase gospodării din România.