Angajații din România continuă să livreze rezultate și să îndeplinească obiectivele profesionale, însă acest efort este susținut tot mai mult de teama de a pierde locul de muncă. În ciuda productivității, moralul echipelor a ajuns la cel mai scăzut nivel din ultimii trei ani, pe fondul incertitudinii economice și a riscului de reorganizare. Această situație creează o discrepanță între implicarea cantitativă și starea de bine reală a forței de muncă.
Datele recente surprind o contradicție între nivelul de implicare și satisfacția angajaților. Conform raportului Gallup, România ocupă locul al doilea în Europa la implicarea angajaților, cu o rată de 31%, mult peste media europeană de 12%. Totuși, studiul MKOR Employee Sentiment România 2026 arată că procentul persoanelor care consideră locul de muncă nesigur a crescut de la 20% la 31% în doar doi ani, indicând o presiune psihologică crescută.
Expertul Rareș Manolescu explică faptul că energia investită de angajați nu mai este orientată spre construcție, ci spre protejarea status-quo-ului. Această abordare defensivă apare deoarece oamenii simt nevoia să își demonstreze utilitatea constantă pentru a evita să devină dispensabili. În loc să propună soluții noi, mulți preferă să respecte procedurile existente pentru a evita riscurile, chiar dacă acestea nu mai sunt eficiente în contextul actual.
Incertitudinea este alimentată și de numărul de disponibilizări din piață. În România, numărul persoanelor concediate colectiv a crescut cu 21% în 2025 față de anul precedent, iar în ianuarie 2026 au fost notificate intenții de disponibilizare pentru aproape 4.700 de persoane. Această realitate îi determină pe angajați să accepte responsabilități suplimentare și volume de muncă mai mari, sperând că astfel își vor asigura stabilitatea profesională.
Tehnologia adaugă un strat suplimentar de anxietate în mediul profesional. Un studiu global Microsoft din 2026 relevă faptul că 65% dintre angajații care utilizează inteligența artificială se tem că vor rămâne în urmă dacă nu se adaptează rapid. Există, de asemenea, o prăpastie de percepție între nivelurile ierarhice: 81% dintre manageri se simt în siguranță să propună abordări noi, în timp ce doar 67% dintre angajați au aceeași încredere.
Epuizarea profesională rămâne un risc major pentru companiile care urmăresc doar indicatori cantitativi de performanță. Presiunea constantă și lipsa autonomiei pot duce la scăderea capacității de a lucra sustenabil pe termen lung. Pentru a evita acest fenomen, liderii trebuie să ofere claritate, oportunități de învățare continuă și o comunicare onestă, transformând mediul de lucru dintr-un spațiu al supraviețuirii într-unul de dezvoltare reală.