Angajații din România adoptă o strategie de prudență în fața schimbării locului de muncă, preferând stabilitatea unui venit actual, chiar și în condiții de nemulțumire. Deși există frustrări legate de salariu, volumul de muncă sau lipsa perspectivelor, riscul de a rămâne fără resurse financiare îi determină pe mulți să amâne demisia. Această abordare reflectă o dorință de a menține siguranța financiară în detrimentul promisiunii unui post mai bun, într-un context economic marcat de incertitudine.
Datele recente arată un paradox în comportamentul forței de muncă: nemulțumirile cresc, dar dorința de a pleca scade. Încrederea în siguranța locului de muncă a scăzut cu zece puncte procentuale într-un singur an, ajungând la 48%, în timp ce numărul celor care intenționează să își schimbe angajatorul în următoarele 12 luni a scăzut de la 25% la 18%. Totodată, 58% dintre respondenți afirmă că nu mai au bani după plata facturilor, iar 61% se tem de concediere.
Demisia implică riscuri concrete care pot afecta stabilitatea financiară a unui angajat. Bogdan Fârșirotu explică faptul că, în cazul unei demisii voluntare, persoana nu primește indemnizație de șomaj conform Legii 76/2002. Mai mult, la noul loc de muncă există o perioadă de probă de până la 90 de zile, în care contractul poate fi încheiat prin simplă notificare, conform art. 31 din Codul Muncii. Aceste elemente sunt critice pentru cei care au rate sau chirii.
Deși piața de muncă prezintă posturi vacante, acestea nu sunt întotdeauna potrivite pentru fiecare candidat. La 30 septembrie 2026, ANOFM raporta 34.128 de locuri de muncă vacante, însă Mihaela Ciuraru subliniază că problema reală este potrivirea dintre competențe, nivelul salarial și locație. România avea o rată a locurilor de muncă vacante de 0,5% în trimestrul al doilea din 2026, o cifră mult sub media Uniunii Europene, care era de 2%.
În loc să plece imediat, mulți angajați aleg să își pregătească tranziția prin cursuri de formare sau reconversie profesională. Această strategie de acumulare de competențe funcționează ca o plasă de siguranță pentru a deveni relevanți pe piață indiferent de companie. Bogdan Fârșirotu menționează că nemulțumirea nu mai duce automat la demisie, ci devine o perioadă de evaluare atentă a pieței, în care angajatul încearcă să își construiască o alternativă solidă înainte de a face pasul decisiv.
Contextul economic actual este marcat de o percepție ridicată a riscurilor. Aproximativ 63% dintre angajații români consideră volatilitatea economică o amenințare pentru locul lor de muncă în următorii trei ani, iar 45% se tem de impactul inteligenței artificiale asupra activității lor. Această stare de alertă alimentează prudența și face ca decizia de a părăsi un angajator să fie una extrem de calculată și riscantă.