Datele recente din cadrul studiului OSH Pulse 2025 relevă o situație îngrijorătoare pentru piața muncii din România, indicând faptul că 45% dintre angajați resimt o oboseală provocată sau agravată de activitatea profesională. Această cifră depășește media de 37% înregistrată la nivelul Uniunii Europene, subliniind presiunea accentuată la care sunt expuși lucrătorii din țară. În același timp, 40% dintre angajații români menționează supraîncărcarea sau presiunea timpului, un procent inferior celor 44% raportați în restul Europei.
Psihoterapeutul Florentina Niculescu explică faptul că angajații foarte performanți tind să solicite ajutor abia într-un stadiu avansat de epuizare, când nu mai pot susține ritmul profesional. Acești indivizi pot ascunde deteriorarea stării interioare prin rezultate constante, ceea ce îi face pe cei din jur să creadă că totul este în regulă. Paradoxul constă în faptul că performanța vizibilă poate fi folosită ca un argument împotriva propriei suferințe, întârziind intervenția necesară.
Problemele pentru care acești profesioniști solicită sprijin în cabinet includ insomnia, anxietatea, iritabilitatea și dificultățile de concentrare, dar și senzația că nu se mai recunosc. Florentina Niculescu menționează că un atac de panică sau un conflict la locul de muncă pot fi momentele decisive care determină cererea de ajutor. De multe ori, persoanele implicat în acest proces suferă de o epuizare care s-a instalat progresiv, deși căderea poate părea bruscă.
Riscul de burnout este amplificat la angajații performanți de factori precum perfecționismul, hiperresponsabilitatea și teama de eșec. Aceștia tind să interpreteze oboseala ca pe o lipsă de disciplină, răspunsul lor fiind adesea un efort și mai mare, până când resursele fizice și psihice se diminuează drastic. Un fenomen observat este burnout-ul funcțional, situația în care productivitatea se menține, însă energia destinată familiei, relațiilor sau activităților personale scade semnificativ.
Pentru a gestiona această criză, managerii trebuie să deschidă un dialog bazat pe situații concrete, precum orele suplimentare repetate, fără a pune la îndoială competența angajatului. Florentina Niculescu subliniază că ajutorul nu se limitează la recomandarea unei terapii sau a unui concediu, deoarece intervenția individuală are limite dacă sistemul de lucru rămâne același. Prevenția necesită măsuri organizaționale, inclusiv un volum realist de muncă, autonomie și limite clare privind disponibilitatea în afara programului.
Organizația Mondială a Sănătății definește burnout-ul ca pe un fenomen ocupațional rezultat din stresul cronic de la locul de muncă ce este gestionat insuficient, nu ca pe un diagnostic medical de sine stătător. Dacă epuizarea este ignorată, simptomele fizice și psihice se pot accentua, ducând la erori sau conflicte. Strategiile de compensare prin cafeină, alcool sau medicație pot masca temporar problema, fără a rezolva cauzele fundamentale ale stresului profesional.