O nouă ediție a emisiunii „România, cine ești?”, difuzată la Prima TV, a pus sub semnul întrebării situația persoanelor care trăiesc la marginea societății. Mădălina Dobrovolschi a abordat conceptul de „România invizibilă”, referindu-se la grupurile de cetățeni care sunt uitate de sistemul de asistență. La discuții au participat Anda Șerban, directoare executivă la CeRe – Centrul de Resurse pentru participare publică, și Florin Păunescu, reprezentant al Asociației Carusel.
Analiza situației sociale evidențiază date alarmante privind starea populației din țară. În anul 2025, s-a constatat că 27,4% din populația României era expusă riscului de sărăcie sau de excluziune socială. Discuția a urmărit mecanismele care duc la pierderea statutului de cetățean funcțional, începând cu pierderea locuinței sau a actelor de identitate. Acești pași succesivi duc la pierderea accesului la sănătate și la ruperea legăturilor de familie.
Un punct central al dezbaterii a fost dificultatea accesului la serviciile medicale pentru cei fără adăpost. Se pune problema situației unui individ care suferă de o boală cronică, dar nu deține acte și trăiește pe stradă. Întrebările au vizat blocajele întâmpinate în procesul de tratament și parcursul acestora după externarea din spitale. Organizațiile CeRe și Carusel colaborează deja prin proiectul „Tratament fără discriminare” pentru a reduce aceste bariere.
Prevenția a fost prezentată ca o soluție esențială pentru a evita atingerea limitelor de supraviețuire. Invitații au subliniat că ajutorul oferit după ce o persoană a ajuns deja pe stradă, bolnavă și fără documente, nu poate fi singura modalitate de intervenție. Este necesară o abordare timpurie pentru a ajuta indivizii să își recapete autonomia. Scopul este ca oamenii să poată ieși din starea de vulnerabilitate înainte de a deveni complet marginalizați.
Soluțiile propuse includ atât intervenția directă a organizațiilor specializate, cât și implicarea comunităților în a cere schimbări de la autorități. Se caută metode prin care persoanele aflate la marginea societății să devină din nou vizibile pentru instituțiile statului. Întrebarea fundamentală rămâne modul în care poate fi construit un sistem care să observe nevoile cetățenilor înainte ca aceștia să ajungă în situații critice de supraviețuire.
Situația vulnerabilității sociale în România este una complexă, fiind influențată de diverse factori economici și de accesul la drepturile de bază. Cifrele privind sărăcia și excluziunea reflectă dificultățile unor grupuri mari de cetățeni de a interacționa cu serviciile publice. Această problemă necesită o coordonare între sectorul non-guvernamental și autoritățile statului pentru a asigura protecția socială și integrarea persoanelor care au pierdut accesul la resursele esențiale.