Emil Hurezeanu, fostul ministru al Afacerilor Externe, a adus în discuție cazul Cazarmei 90 din Sibiu, criticând decizia de a demola acest monument istoric. Clădirea, o construcție monumentală de la începutul secolului al XIX-lea, a fost pusă la pământ în anii '80, în perioada comunistă. În locul imobilului care domina zona centrală, pe locul actualei Piețe a Unirii, a fost amenajată o simplă parcare, un proces pe care Hurezeanu îl consideră un contraexemplu de urbanism.
Fosta cazarmă era o construcție barocă de referință, ridicată între sfârșitul secolului al XVIII-lea și anul 1807. Conform Repertoriului Arheologic Național, edificiul avea o formă rectangulară, trei etaje deasupra solului și mai multe niveluri subterane adaptate pantei terenului. Fațada era caracterizată printr-o compoziție simetrică, având în zona centrală un turn cu ceas dotat cu un acoperiș în stil baroc, elemente care îi conferau o importanță arhitecturală majoră.
Emil Hurezeanu a comparat situația din Sibiu cu modelele din Austria, unde fostele cazărmi au fost restaurate și transformate în spații comunitare. El a menționat că în Austria, de exemplu pe Mariahilfer Strasse, o fostă cazarmă a devenit un muzeu splendid care găzduiește artă de prim rang, pe lângă școli, restaurante și grădinițe. Fostul ministru a subliniat că în Europa există exemple de succes, spre deosebire de cazul în care un monument de 200 de ani a fost transformat pur și simplu în parcare.
Documentația oficială indică faptul că imobilul a servit administrației habsburgice și celei austro-ungare pentru cazarea trupelor. În perioada comunistă, Cazarma 90 a ajuns într-o stare avansată de degradare, fiind folosită de Cooperativ Tehnica Nouă. Lipsa unei utilizări alternative pentru aceste spații vaste a dus, în final, la decizia de demolare a clădirii. Totuși, urmele istorice persistă, deoarece edificiul este încă menționat în Repertoriul Arheologic Național, păstrându-se elemente legate de fortificațiile medievale.
De mai bine de 15 ani, administrația locală din Sibiu analizează posibilitatea construirii unui centru pentru conferințe și spectacole pe acest teren. Proiectul este prezent în documentele de dezvoltare urbană încă din 2009 și ar trebui să fie integrat în zona Teatrului Național „Radu Stanca”. Pentru anul 2025, bugetul local a prevăzut fonduri pentru studii și documentații tehnice, însă investiția nu a depășit încă etapa de pregătire, deși se intenționează și punerea în valoare a zidurilor fostei Cazarme 90.
Gestionarea patrimoniului istoric în orașele europene implică adesea transformarea structurilor militare vechi în centre culturale active. În loc să fie demolate, aceste clădiri sunt integrate în viața cotidiană prin muzee sau instituții de învățământ. Această abordare permite conservarea identității orașului și oferă funcționalitate noilor spații, evitând transformarea unor zone centrale în simple locuri de parcare auto.