Situația conflictelor dintre oameni și urși în România nu pare să aibă o rezolvare definitivă în viitorul apropiat. Teama populației crește constant în satele și orașele unde animalele sălbatice apar tot mai des și fără nicio urmă de frică. În acest context, divergențele dintre autorități, cercetători și activiști creează un peisaj de neînțelegeri, în care lipsa unei strategii unitare face ca gestionarea speciei să fie extrem de dificilă.
Vicepremierul Tanczos Barna a inițiat demersuri oficiale către Comisia Europeană pentru a încerca scoaterea ursului brun de pe lista speciilor protejate. Această procedură necesită un vot unanim din partea tuturor statelor membre, astfel încât protecția să fie eliminată nu doar în România, ci la nivelul întregii Uniuni Europene. Tanczos Barna a declarat că este convins că Comisia va conștientiza riscul la care sunt expuși fermierii din cauza acestor animale.
Un aspect critic în gestionarea problemelor este managementul deșeurilor și lipsa unor reglementări clare pentru municipalități. În prezent, România nu dispune de legi care să impună obligații sau amenzi consistente pentru orașele care nu oferă spații speciale de depozitare, inaccesibile animalelor. George Lupu, activist urși, subliniază că eșecul constă în faptul că ursul nu mai poate accesa deșeurile, ceea ce ar preveni sosirea acestora în zonele locuite.
Cercetătorii exprimă un scepticism major față de datele oficiale privind populația de urși din țară. Deși un studiu genetic finanțat cu fonduri europene a raportat un număr de între 10.000 și peste 12.000 de exemplare, experții nu consideră rezultatele valide din punct de vedere științific. Mihai Pop, cercetător carnivore mari, a menționat că numărul ar putea fi de 16.000 sau chiar doar 4.000, fără a se ști dacă ieșirea lor în zonele urbane este cauzată de densitatea mare.
Problemele de resurse afectează și capacitatea de intervenție a instituțiilor de monitorizare a mediului. Silviu Chiriac, cercetător la Agenția pentru Protecția Mediului Vrancea, a descris situația ca fiind un haos total, menționând lipsa de carburant pentru deplasări. De asemenea, acesta a observat că animalele sunt atrase de gunoaie, deoarece nu există containere speciale, în special la popasurile turistice unde urșii sunt omniprezenți.
Gestionarea fauna sălbatică în România implică un echilibru fragil între protecția biodiversității și siguranța cetățenilor. În cadrul Uniunii Europene, reglementările privind speciile protejate sunt extrem de stricte, iar orice modificare a statutului de protecție a unei specii, precum s-a întâmplat anterior cu lupul, necesită un consens total între toate statele membre, ceea ce face procesul legislativ unul extrem de lent și complex.