Prezența țânțarului-tigru asiatic în regiunea europeană a Organizației Mondiale a Sănătății a cunoscut o expansiune semnificativă în ultimul deceniu. Conform datelor furnizate de Biroul Regional pentru Europa al OMS, numărul de țări și teritorii în care această specie s-a stabilit a crescut de la 20 de unități în anul 2017, la 31 de unități în anul 2026. Această evoluție reprezintă o creștere de 55% în intervalul de nouă ani raportat de autorități.
Specia identificată sub denumirea de Aedes albopictus posedă capacitatea de a transmite virusuri periculoase pentru sănătatea umană. Printre acestea se numără virusurile care provoacă afecțiuni precum dengue, chikungunya și Zika, dar și alte tipuri de virusuri care pot fi transmise prin înțepăturile unor insecte. Totuși, OMS subliniază că prezența insectei într-o anumită zonă nu garantează automat apariția focarelor de boală locale.
Pentru ca transmiterea virusurilor să aibă loc la nivel local, este necesară o serie de condiții specifice de mediu. Virusul trebuie să fie introdus în zona respectivă, iar condițiile climatice trebuie să permită atât supraviețuirea insectei, cât și înmulțirea acesteia. În plus, trebuie să existe posibilitatea ca procesul de transmitere să se mențină constant în cadrul comunității respective, facilitând astfel circulația locală a bolii.
În Europa, Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) a raportat cazuri de dengue contractate local începând cu anul 2010. Acestea au fost înregistrate în Croația, Franța, Italia, Spania și Portugalia, fiind cazuri în care persoanele s-au infectat direct în aceste țări, fără a călători în zone unde boala este endemică. În România, țânțarul-tigru este deja stabilit, iar harta ECDC din aprilie 2026 arată o extindere în trei noi unități administrative față de iunie 2025.
Schimbările climatice, temperaturile ridicate și perioadele calde mai lungi sunt factori care modifică distribuția geografică a acestor insecte. OMS menționează că și călătoriile internaționale sau schimburile comerciale pot transporta atât țânțarii, cât și virusurile în regiuni noi. Deși riscul pentru majoritatea populației europene rămâne scăzut, autoritățile recomandă utilizarea repellentelor, acoperirea pielii cu haine și eliminarea apei stagnante din ghivece sau găleți pentru a preveni reproducerea insectelor.
Monitorizarea epidemiologică și supravegherea atentă a insectelor sunt esențiale pentru gestionarea riscurilor de sănătate publică. Autoritățile europene pun accent pe depistarea rapidă a cazurilor și pe combaterea activă a populațiilor de țânțari, în special în perioadele de primăvară și vară. Aceste măsuri de prevenire sunt cruciale pentru a limita impactul potențial al extinderii speciei Aedes albopictus pe teritoriul continentului.