O cercetare sociologică desfășurată la nivel național în anul 2026 relevă faptul că aproximativ șase din zece medici rezidenți din România consideră că are nevoie de o pregătire suplimentară pentru a comunica mai eficient cu pacienții și cu aparținătorii acestora. Studiul, realizat de Colegiul Medicilor din România, analizează modul în care noii medici își evaluează competențele de comunicare, provocările întâmpinate în practica clinică și nevoile specifice de formare în acest domeniu esențial.
Rezultatele cercetării indică faptul că, deși 63% dintre rezidenți își evaluează pozitiv abilitățile actuale de comunicare, doar 13,1% consideră că acestea sunt dezvoltate într-o măsură foarte mare. Aproape jumătate dintre participanți, respectiv 49,7%, aleg varianta că abilitățile lor sunt eficiente în mare măsură, în timp ce 30,4% dintre respondenți oferă un răspuns neutru la această evaluare. Această discrepanță subliniază nevoia de consolidare a competențelor de interacțiune socială.
Nevoia de formare este extrem de pronunțată în anumite ramuri ale medicinei, unde proporția răspunsurilor care indică o necesitate ridicată de pregătire depășește pragul de 65-70%. Specialitățile în care această cerere este cea mai frecvent exprimată sunt Pediatria, oncologia, Psihiatria, Medicina de Familie și ATI. Această tendică este observată uniform în majoritatea centrelor din țară, ceea ce infirmă ipoteza că ar fi vorba despre o problemă de ordin strict local.
Analiza datelor arată diferențe semnificative între sexe, femeile medic rezident indicând o nevoie de pregătire mai ridicată, cu un procent de 64,2%, față de 52% în cazul bărbaților. De asemenea, 32,8% dintre femeia rezidenți declară că au nevoie foarte ridicată de formare, comparativ cu 25,2% dintre bărbați. În schimb, 26,2% dintre respondenții de sex masculin consideră că au o nevoie scăzută de pregătire, un procent de peste două ori mai mare decât cel înregistrat la femei.
Cătălina Poiană, președintele Colegiului Medicilor din România, susține că integrarea unor cursuri de comunicare într-un format inovativ poate contribui la creșterea calității actului medical. Această măsură ar putea ajuta la prevenirea situațiilor conflictuale și la reducerea riscurilor asociate deficiențelor de comunicare. Obiectivul final este consolidarea relației de încredere dintre medici, pacienți și aparținătorii acestora prin metode de evaluare obiective și feedback periodic.
Pregătirea medicilor rezidenți în România se concentrează în prezent pe competențele clinice, însă studiul evidențiază o schimbare de perspectivă către capacitatea de a construi relații de încredere. În sistemul de sănătate, dezvoltarea acestor abilitate non-clinice este considerată vitală pentru gestionarea corectă a pacienților. Această evoluție reflectă o abordare modernă a actului medical, care pune accent pe interacțiunea umană alături de cunoștințele tehnice.