Steatoza hepatică, denumită popular ficat gras, reprezintă o afecțiune medicală în care cantitatea de grăsime depășește pragul de 5% din greutatea ficatului. Această stare apare atunci când celulele hepatice stochează mai multă grăsime decât pot gestiona eficient. Condiția afectează tot mai multe persoane, inclusiv tineri și adulți activi, fiind adesea o problemă silențioasă care se descoperă abia prin analize de rutină.
Există două forme principale de identificat: steatoza hepatică non-alcoolică și steatoza hepatică alcoolică. Prima este asociată frecvent cu obezitatea, diabetul și nivelul crescut de colesterol, fiind cunoscută în literatura medicală sub numele de boala ficatului gras non-alcoolic. A doua formă apare ca urmare a consumului regulat de alcool. În anumite cazuri, acumularea de grăsime poate declanșa o inflamație numită steatohepatită, care poate duce la fibroză și ciroză.
Factorii de risc principali sunt de natură metabolică, inclusiv rezistența la insulină și excesul de zahăr. Riscul este sporit pentru persoanele cu kilograme în plus, în special în zona abdominală, sau pentru cei care suferă de diabet zaharat tip 2 și prediabet. De asemenea, nivelul ridicat de trigliceride, tensiunea arterială mare, sedentarismul și alimentația bogată în produse procesate sau băuturi îndulcite contribuie direct la dezvoltarea acestei boli hepatice.
Simptomele pot varia de la absența totală a manifestărilor în stadiile incipiente, la semne precum oboseala persistentă sau disconfortul sub coaste. În fazele avansate, pacienții pot prezenta icter, adică îngălbenirea pielii și a ochilor, precum și umflarea abdomenului sau a picioarelor prin acumulare de lichid. Diagnosticul se pune de obicei prin analize de sânge care indică valori crescute ale enzimelor hepatice, precum transaminazele, urmate de ecografie abdominală sau elastografie.
Tratamentul nu presupune utilizarea unui medicament care să elimine direct grăsimea, ci se concentrează pe corectarea cauzelor subiacente. Medicii recomandă o scădere ponderală controlată, de aproximativ 5-10% din greutatea corporală, și adoptarea unui model alimentar de tip mediteranean. Activitatea fizică regulată, de cel puțin 150 de minute pe săptămână, este esențială pentru îmbunătățirea sensibilității la insulină și reducerea grăsimii depozitate în ficat.
Monitorizarea medicală periodică este crucială pentru a preveni progresia de la steatoză simplă către stadiul de ciroză, unde ficatul își pierde structura normală. Controlul bolilor asociate, precum diabetul sau hipertensiunea, ajută la stabilizarea sănătății hepatice pe termen lung. Este recomandat ca orice intervenție asupra stilului de viață sau utilizarea unor suplimente să fie discutată în prealabil cu un medic specialist pentru a evita agravarea inflamației.