Singurătatea și izolarea socială sunt strâns legate de o scădere a numărului de ani pe care o persoană îi poate trăi fără a suferi de boli cronice. Un studiu recent, publicat în Nature Communications, a evidențiat că pierderea vieții sănătoase poate ajunge la aproximativ șase ani, în special în ceea ce privește sănătatea mintală. Cercetarea a vizat impactul acestor fenomene asupra perioadei de viață fără depresie sau anxietate.
Analiza a fost realizată pe un eșantion de 277.489 de adulți cu vârste cuprinse între 40 și 69 de ani, participanți la UK Biobank. La începutul perioadei de studiu, acești subiecți nu prezentau șapte afecțiuni majore, printre care diabetul, bolile cardiovasculare, bolile pulmonare, demența, cancerul, depresia și anxietatea. Cercetătorii au pus accent pe distincția dintre izolarea socială, care reprezintă nivelul obiectiv al contactelor, și singurătatea, definită ca o experiență subiectivă de lipsă a conexiunii.
Rezultatele au scos în evidență diferențe marcante între sexe, în special la vârsta de 50 de ani. Pentru femeile care se confruntă cu ambele situații, pierderea vieții fără boli fizice este de 2,4 ani, iar cea fără tulburări mintale este de 3,7 ani. În cazul bărbaților, impactul asupra sănătății fizice este de aproximativ 1,7 ani, însă pierderea anilor fără probleme mintale este mult mai severă, atingând cifra de 5,8 ani.
Lu Qi, profesor la Tulane University și autor principal al cercetării, explică faptul că bărbații par să fie mai predispuși să fie afectați de singurătate. Datele sugerează că bărbații au avut, în medie, mai puține resurse sociale, materiale și economice, precum și un scor mai scăzut privind stilul de viață sănătos. Profesorul menționează că diferențele de gen pot fi legate de modul în care persoanele își construiesc relațiile și caută sprijinul necesar.
Deși un stil de viață sănătos, bazat pe alimentație corectă, activitate fizică, somn și evitarea fumatului, poate atenua pierderea anilor fără boli în cazul izolării sociale, acesta nu are același efect pentru singurătate. În cazul singurătății, obiceiurile sănătoase nu au redus semnificativ riscul suplimentar observat de cercetători. Această observație subliniază faptul că izolarea socială și singurătatea nu trebuie tratate ca fiind exact același fenomen medical.
Studiile privind sănătatea publică indică faptul că factorii de risc sociali au un impact direct asupra mortalității, în special asupra celei premature. Cercetările actuale subliniază necesitatea unor investigații suplimentare pe grupuri de populație diverse pentru a înțelege mai bine relațiile cauzale. Înțelegerea acestor mecanisme este esențială pentru dezvoltarea unor strategii de prevenție care să protejeze atât sănătatea fizică, cât și pe cea mintală a populației.