Singurătatea și izolarea socială pot reduce semnificativ numărul de ani pe care o persoană îi poate trăi fără boli. Un studiu recent, publicat în revista Nature Communications, evidențiază faptul că ambele fenomene afectează direct speranța de viață sănătoasă, însă impactul lor variază în funcție de genul persoanei analizate. Cercetătorii au observat că aceste stări nu sunt identice, singurătatea fiind o experiență subiectivă de deconectare, în timp ce izolarea socială se referă la un contact limitat cu ceilalți.
Analiza a fost realizată pe un eșantion de peste 270.000 de adulți, cu vârste cuprinse între 40 și 69 de ani. Rezultatele arată că, în medie, singurătatea și izolarea socială costă oamenii aproximativ șase ani de viață fără boli. Lu Qi, profesor la Universitatea Tulane și autor principal al cercetării, a declarat că „în general, studiul a constatat că izolarea socială și singurătatea pot avea un impact semnificativ asupra speranței de viață fără boli”.
Impactul acestor fenomene este mai vizibil asupra sănătății mintale decât asupra celei fizice. Asocierile au fost mai puternice în cazul pierderii anilor fără tulburări precum depresia și anxietatea, comparativ cu pierderea anilor fără boli fizice, precum diabetul de tip 2, bolile cardiovasculare, cancerul sau bolile respiratorii cronice. Deși menținerea unui stil de viață sănătos poate atenua efectele izolării sociale, acest lucru nu pare să compenseze daunele provocate de experiența singurătății.
Cercetarea subliniază diferențe clare între bărbați și femei. Pentru femei, singurătatea și izolarea socială au însemnat 2,4 ani trăiți cu o stare de sănătate fizică precară și 3,7 ani cu o stare de sănătate mintală precară. În cazul bărbaților, impactul a fost de 1,7 ani pierduți fără boli fizice și de 5,8 ani fără tulburări mintale. Bărbații au fost mai predispuși să experimenteze ambele stări, având și un scor mai scăzut la capitolul stil de viață sănătos.
Diferențele de gen pot fi explicate prin modul de gestionare a sprijinului emoțional. Femeile tind să prioritizeze conexiunea emoțională, astfel încât problemele lor de sănătate mintală sunt strâns legate de singurătate. Pe de altă parte, bărbații se bazează mai mult pe prezența fizică și pe interacțiunile sociale frecvente, motiv pentru care sănătatea lor mintală prezintă o asociere mai puternică cu izolarea socială. Aceștia au manifestat, de asemenea, o lipsă de resurse sociale, materiale și economice.
Problemele de sănătate publică legate de sănătatea mintală și izolarea socială sunt teme constante în studiile epidemiologice moderne. Analiza datelor de la un număr atât de mare de adulți permite cercetătorilor să identifice modele de risc care pot influența politicile de prevenție medicală. Înțelegerea modului în care conexiunile umane influențează longevitatea fără boli este esențială pentru îmbunătățirea calității vieții populației îmbătrânite.