Alexandru Rogobete a expus principalele direcții de reformă pentru sistemul de sănătate, punând accent pe reorganizarea unităților sanitare și modificarea normativelor privind personalul medical. În cadrul unei audieri, acesta a solicitat sprijin pentru implementarea acestor măsuri esențiale, subliniind necesitatea de a avansa indiferent de eventualele presiuni sau de zgomotul politic care pot apărea în procesul de transformare a sectorului sanitar.
Un punct central al propunerilor sale vizează revizuirea normativului actual de personal, pe care Alexandru Rogobete îl consideră înactualizat. El a argumentat că regulile de astăzi nu mai reflectă complexitatea reală a cazurilor tratate în cadrul spitalelor. Ca exemplu concret, acesta a menționat secțiile de anestezie și terapie intensivă (ATI), care sunt în prezent normate identic, deși pot gestiona pacienți cu nevoi și grade de dificultate foarte diferite.
În ceea ce privește secțiile de ATI, Alexandru Rogobete propune reclasificarea acestora în trei categorii distincte. Această structură nouă ar trebui să țină cont de dotările specifice, de profilul spitalului și de complexitatea cazurilor medicale tratate. Obiectivul final este ca mecanismele de finanțare să fie corelate mult mai eficient cu nivelul de dificultate al activității medicale desfășurate în fiecare unitate.
O altă reformă majoră vizează sistemul de asigurări de sănătate, prin care Alexandru Rogobete propune regândirea modelului actual. El susține introducerea asigurărilor complementare și permiterea existenței altor asigurători, fie ei publici sau privați. Ministrul propus a precizat că eliminarea monopolului actual al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nu reprezintă o privatizare a întregului sistem medical, ci o diversificare a opțiunilor.
De asemenea, Alexandru Rogobete a pus accent pe necesitatea majorării treptate a tarifelor pentru plata gărzilor medicilor. Aceste tarife ar trebui ajustate în funcție de activitatea desfășurată pentru a reduce presiunea asupra personalului. El a propus, în acest sens, reorganizarea gărzilor în mai multe categorii specifice: de monitorizare, de urgență, la domiciliu și cele de tip intervențional, pentru o mai bună organizare.
Sistemul de sănătate din România funcționează sub regimul de asigurări de sănătate gestionat centralizat, unde finanțarea fluxului de servicii medicale este asigurată în principal prin contribuțiile de sănătate plătite de cetățeni. Reformatarea acestui mecanism de finanțare și a modului în care resursele sunt alocate către unitățile de primire a urgențelor și secțiile critice rămâne un subiect de dezbatere constantă în administrația publică.