Sari la conținut
Ultima oră Mierea polifloră poate proteja pielea împotriva radiațiilor UV, conform unui nou studiu
Progresul Național
Sănătate

Obezitatea este o boală cronică reglată de dialogul dintre organe, nu doar un exces caloric

Cercetătorii explică modul în care comunicarea biologică dintre creier, ficat și țesutul adipos influențează gestionarea greutății corporale.

3 min citire
Obezitatea este o boală cronică reglată de dialogul dintre organe, nu doar un exces caloric
"Validation of PL10% + GH as an ideal SFM for GSC proliferation" by Taihi, I., Pilon, C., Cohen, J. et al. is licensed under CC BY 4.0. To view a copy of this license, visit https://creativecommons.org/licenses/by/4.0/. · original · licență

Obezitatea este o boală cronică complexă, reglată printr-un dialog permanent între creier și organele interne, depășind simpla problemă de exces caloric sau lipsă de voință. Procesul de reglare a greutății corporale implică o rețea de comunicare biologică între creier, țesutul adipos, intestin, ficat, mușchi și pancreas. Acest sistem funcționează prin transmiterea continuă a semnalelor pentru controlul foamei, al sațietății și al stocării energiei în organism.

În acest mecanism central, hipotalamusul coordonează semnalele primite de la sistemul digestiv și de la rezervele de grăsime. Când stomacul este gol, acesta produce grelina, hormonul care stimulează pofta de mâncare, în timp ce după masă, intestinul eliberează hormoni care induc sațietatea. Totodată, țesutul adipos produce leptină, un hormon esențial care informează creierul despre nivelul rezervelor de energie disponibile pentru funcționarea corpului.

La persoanele care suferă de obezitate, aceste mecanisme fine de reglare sunt adesea perturbate, făcând controlul apetitului extrem de dificil. Creierul răspunde mult mai puțin eficient la semnalele care indică faptul că organismul a primit suficientă hrană sau are deja rezerve stocate. O complicație frecventă este rezistența la insulină, proces prin care pancreasul este forțat să secrete cantități tot mai mari de insulină pentru a compensa deficitul celular.

Cercetările recente demonstrează că grăsimea corporală funcționează ca un organ endocrin, capabil să producă substanțe care influențează metabolismul. În timp ce țesutul adipos alb stochează energia, cel brun poate disipa căldura prin termogeneză, datorită proteinelor precum UCP1. Acumularea excesivă de grăsime în organe precum ficatul sau pancreasul poate compromite funcționarea acestora, declanșând o inflamație cronică de grad scăzut prin atragerea macrofagelor.

Echipa de cercetare coordonată de dr. Luisa María Seoane de la IDIS analizează proteine precum GDF15 și molecula FGF21, produsă de ficat. Această ultimă trimite semnale către creier pentru a modifica termogeneza țesutului adipos, demonstrând dialogul direct dintre organe. Studiile pe modele animale sugerează că anumite adaptări metabolice pot fi influențate chiar și de perioada de alăptare, oferind o protecție împotriva unei diete bogate în grăsimi.

Obezitatea este influențată de o combinație de factori genetici, epigenetici și de compoziția microbiotei intestinale. De asemenea, istoricul metabolic, inclusiv etapele de sarcină și alăptare, joacă un rol crucial în formarea vulnerabilității metabolice pe parcursul întregii vieți. În prezent, specialiștii utilizează tehnologii precum genomica și proteomica pentru a studia peste 200 de gene candidate implicate în această afecțiune complexă.

Surse

Sursa: Libertatea

Tot în Sănătate