Obezitatea și supraponderalitatea reprezintă o problemă economică majoră pentru România, generând costuri estimate la 2,5 miliarde de euro în fiecare an. Datele provin dintr-un nou raport realizat de Office of Health Economics (OHE) pentru Federația Europeană a Industriilor și Asociațiilor Farmaceutice (EFPIA). Analiza vizează opt țări europene, printre care Germania, Franța, Italia, Spania, Irlanda, Grecia, România și Regatul Unit, evidențiind impactul sever al unui indice de masă corporală ridicat.
La nivelul celor opt țări studiate, excesul de greutate este asociat cu aproximativ 278.000 de decese și pierderea a aproape 8 milioane de ani de viață sănătoasă anual. Această statistică este măsurată prin indicatorul de ani de viață ajustați în funcție de dizabilitate (DALY), care combină anii pierduți prin decesul prematur cu aceia trăiți în stare de dizabilitate. Impactul economic total în aceste națiuni variază între 0,6% și 1,4% din PIB.
În ceea ce privește povara financiară absolută, Germania conduce topul cu 55,2 miliarde de euro, urmată de Regatul Unit cu 43,2 miliarde de euro. Franța, Italia și Spania înregistrează costuri de aproximativ 20 de miliarde de euro anual. În România, suma de 2,5 miliarde de euro reprezintă cea mai mică valoare din grupul analizat, echivalând cu aproximativ 0,7% din PIB, însă raportul menționează că impactul este semnificativ și în economiile mai mici.
România se confruntă cu o prevalență ridicată a bolii, fiind pe primul loc în Europa conform Atlasului Mondial al Obezității, cu 4 din 10 adulți afectați. Raportul OHE explică faptul că costul per capăt de locuitor este redus în România, posibil din cauza procentului scăzut din PIB alocat sănătății, a ratelor de ocupare a forței de muncă la vârste înaintate sau a nivelului de activitate economică și absenteism. Aceste elemente influențează modul în care impactul este cuantificat.
Costurile directe sunt cauzate în principal de afecțiuni precum diabetul de tip 2, bolile cardiovasculare, boala hepatică grasă, bolile neurologice, afecțiunile respiratorii cronice și bolile digestive. Un IMC ridicat contribuie la aproape 60% din pierderile de sănătate cauzate de diabetul de tip 2 și la 45% din cele asociate bolilor digestive. Între 18% și 58% din costurile totale din cele opt țări provin din pierderile de productivitate cauzate de acești factori de risc.
Nathalie Moll subliniază necesitatea unei schimbări urgente în prevenție, diagnostic și tratament pentru a proteja sistemele de sănătate și a stimula productivitatea. Autorii studiului recomandă recunoașterea oficială a obezității ca boală cronică și îmbunătățirea accesului la sisteme de îngrijire integrate. Este esențial ca impactul economic să fie luat în calcul la evaluarea intervențiilor medicale, deoarece pierderile de productivitate și mortalitatea prematură transferă o povară directă către întreaga societate.