Un studiu realizat la nivel național de către Colegiul Medicilor din România în anul 2026 relevă o nevoie semnificativă de formare în domeniul comunicării. Aproximativ șase din zece medici rezidenți participanți la cercetare au declarat că au nevoie de pregătire suplimentară pentru a interacționa mai bine cu pacienții și cu aparținătorii acestora. Rezultatele indică faptul că această necesitate de învățare nu este concentrată doar în anumite regiuni, ci este prezentă la nivelul majorității centrelor medicale din țară.
Analiza detaliată a specialităților arată că anumite domenii medicale prezintă solicitări mult mai mari pentru module de comunicare. Pediatria, oncologia, psihiatria, medicina de familie și anestezia și terapia intensivă (ATI) sunt specialitățile în care medicii rezidenți solicită cel mai frecvent formare în acest domeniu. Conform datelor furnizate de Colegiul Medicilor din România, în aceste ramuri de specialitate, proporția răspunsurilor care indică o nevoie ridicată de pregătire depășește pragul de 65-70%.
Există și diferențe clare între respondenți în funcție de sexul acestora în ceea ce privește evaluarea nevoilor de învățare. O proporție de 64,2% dintre femeile medic rezident au indicat o nevoie ridicată de pregătire în comunicare, în timp ce la bărbați această cifră este de 52%. Mai mult, 32,8% dintre femeie au declarat că au o nevoie foarte ridicată de formare, comparativ cu 25,2% dintre bărbați, în timp ce 26,2% dintre bărbați au indicat o nevoie scăzută.
În ceea ce privește evaluarea propriei capacități de comunicare, rezultatele sunt mixte, deși mulți medici se consideră competenți. Un procent de 63% dintre participanți își evaluează abilitățile ca fiind eficiente în mare sau foarte mare măsură, însă doar 13,1% consideră că acestea sunt dezvoltate în foarte mare măsură. Aproape jumătate dintre respondenți, respectiv 49,7%, au ales varianta „în mare măsură”, în timp ce un grup de 30,4% au oferit un răspuns neutru.
Cătălina Poiană, președintele Colegiului Medicilor din România, susține că integrarea unor cursuri de comunicare în pregătirea rezidenților poate îmbunătăți calitatea actului medical. Ea a menționat că utilizarea unor formate inovatoare, alături de metode obiective de evaluare și mecanisme de feedback periodic, poate ajuta la prevenirea situațiilor conflictuale. Această abordare ar putea contribui direct la consolidarea relației de încredere dintre medici, pacienți și aparținătorii acestora, reducând riscurile asociate deficiențelor de comunicare.
Pregătirea medicilor în România implică o structură complexă de învățământ și specializare, unde rezidențiatul reprezintă etapa crucială de aplicare a cunoștințelor teoretice în practică. Acest proces de formare continuă este esențial pentru menținerea standardelor de siguranță medicală și pentru adaptarea la cerințele sociale actuale. Îmbunătățirea competențelor non-tehnice, precum comunicarea, devine o componentă integrantă a parcursului profesional în sistemul de sănătate publică.