Lipsa serviciilor medicale în zonele situate în afara marilor centre universitare din România accentuează inegalitățile din sistemul de sănătate național. Această situație face ca mulți pacienți să ajungă la consult medic în stadii mult mai avansate ale bolilor, deoarece nu au avut acces la îngrijiri medicale la timp. Problema este evidențiată de Cosmin-Dinu Alexandrescu, președintele Asociației Profesionale a Medicilor de Ambulator (APMA), care descrie impactul acestui fenomen asupra populației.
În cadrul evenimentului ZF Health & Pharma Summit 2026, medicul a subliniat gravitatea situației din numeroase zone ale țării. Conform declarațiilor sale, dacă se ieșe din marile centre universitare, la o distanță de doar 10-15 km se simte deja un deșert medical. Această realitate este descrisă ca fiind extrem de frustrantă pentru sistemul sanitar, care trebuie să facă din reducerea acestui decalaj o prioritate absolută pentru a asigura accesul egal la tratament.
Cosmin-Dinu Alexandrescu a explicat faptul că diferențele de sănătate se pot observa chiar și prin profilul pacienților care apelează la cabinetul său medical. El a menționat că există o diferență majoră de patologie și de stadiu de prezentare a bolilor între diverse grupuri de oameni. Pacienții nu ajung în stări critice din cauza neglijenței proprii, ci din cauza faptului că nu au avut efectiv unde să se ducă pentru o primă consultație.
Experiența personală a medicului oferă un exemplu concret asupra modului în care se manifestă acest fenomen în proximitatea marilor orașe. Dacă anterior își desfășura activitatea în zona Pieței Alba Iulia din București, în prezent cabinetul său este situat în cartierul Militari. Din această locație, aproximativ jumătate dintre pacienții care îi vizitează provin direct din comunele limitrofe Capitalei, confirmând dificultățile de acces din zonele periferice.
Această problemă de acces la servicii de bază este o provocare constantă pentru sistemul de sănătate publică și privat din România. Lipsa infrastructurii medicale în zonele rurale sau în comunele de la periferia marilor orașe obligă populația să parcurgă distanțe mari pentru orice control. Această organizare deficitară contribuie direct la creșterea costurilor ulterioare de tratament și la scăderea șanselor de recuperare a pacienților.
Disparitățile în accesul la îngrijiri medicale rămân un subiect critic în dezbaterea privind reformarea sistemului de sănătate din țară. În timp ce marile metropole beneficiază de o densitate mare de specialiști și clinici, zonele periferice rămân subinvestite. Această fragmentare a serviciilor medicale afectează direct egalitatea de șanse în tratarea bolilor cronice sau a celor acute, transformând distanța geografică într-un obstacol în fața sănătății.