Lipsa unei finanțări stabile pentru operațiile asistate de tehnologie robotică reprezintă principalul obstacol în dezvoltarea acestui domeniu medical în România, susține dr. Dănuț Dejeu. Medicul primar în chirurgie generală și chirurgie oncologică, care conduce secția de chirurgie oncologică din Spitalul Județean Oradea, subliniază că sistemul Da Vinci oferă beneficii majore pacienților, dar necesită un mecanism de rambursare previzibil pentru a putea funcționa pe termen lung.
Spitalul Județean din Oradea utilizează robotul chirurgical Da Vinci de aproximativ un an de zile, perioadă în care echipele medicale au efectuat deja 150 de intervenții complexe. Totuși, acest instrument a fost achiziționat printr-un proiect specific care acoperă un total de doar 250 de operații. Odată ce acest prag de intervenții va fi atins, continuarea procedurilor va depinde direct de identificarea unor noi surse de finanțare, deoarece în prezent, România nu decontează operațiile chirurgicale robotice.
Tehnologia Da Vinci permite chirurgilor o precizie superioară datorită imaginii 3D augmentate, facilitând accesul în spații anatomice înguste și greu de atins prin metodele clasice. Dr. Dănuț Dejeu explică faptul că robotul nu operează singur, ci servește ca un instrument care amplifică simțurile medicului. Această abordare minim-invazivă permite pacienților o recuperare mult mai rapidă, reducând durata spitalizării cu aproximativ două zile față de intervențiile chirurgicale deschise.
Eficiența economică a acestor proceduri este demonstrată prin faptul că un pacient operat robotic ocupă patul spitalicesc pentru o perioadă mai scurtă, fiind eliberat mai repede de la spital. Dr. Dănuț Dejeu menționează că o durată de spitalizare redusă înseamnă mai puține resurse consumate și posibilitatea de a trata mai mulți bolnavi. Totuși, medicul avertizează că formarea echipelor medicale depinde strict de numărul de operații efectuate, pentru a parcurge curba necesară de învățare.
În prezent, unitatea medicală din Oradea monitorizează cu îngrijorare apropierea de pragul de 250 de intervenții, sperând ca un program național de chirurgie robotică să devină funcțional. Medicul propune ca resursele să fie alocate pe anumite patologii sau centre medicale, asigurând o planificare corectă a programărilor. În restul Europei, spitalele mari de peste 400-500 de paturi dispun de mai multe sisteme robotice, un model pe care România trebuie să îl urmeze.
Dezvoltarea tehnologiilor medicale avansate în România depinde de integrarea acestora în sistemul de rambursare de către autoritățile de sănătate. În lipsa unui cadru de finanțare previzibil, instituțiile medicale care au investit în echipamente de ultimă generație, precum cele dotate cu sisteme robotice, se confruntă cu riscul de a nu putea utiliza aceste tehnologii pentru pacienții care au nevoie de ele.