O femeie din Marea Britanie, identificată sub numele de Becky Jones, a aflat recent că a urmat un tratament chimioterapic timp de 11 ani pentru o boală pe care nu a suferit-o niciodată. Incidentul a început în anul 2012, când tânăra, care avea atunci 21 de ani, a fost supusă unei biopsii cerebrale în urma unor migrene puternice. Medicul oncolog Ian Brown, de la Spitalul Universitar din Coventry, i-a comunicat diagnosticul de glioblastom de gradul 4, o formă extrem de agresivă de cancer cerebral.
Diagnosticul i-a fost transmis pacientei înainte ca rezultatele oficiale ale analizei biopsiei să fie disponibile pentru echipa medicală. Conform declarațiilor avocaților săi, medicul i-a asigurat-o că singura modalitate de a supraviețui este administrarea de temozolomidă (TMZ), un medicament utilizat în chimioterapie, pe tot restul vieții. Becky Jones a relatat că i s-a spus în repetate rânduri că, fără acest tratament, ea va muri inevitabil, ceea ce a dus la o perioadă de tratament extrem de lungă.
Tratamentul cu temozolomidă a continuat timp de peste un deceniu, deși investigațiile imagistice nu confirmau prezența unei tumori. Pacienta a suferit efecte secundare severe, precum greață, dureri abdominale, afte și o stare de oboseală cronică. În plus, ea a fost avertizată de medici că, cel mai probabil, nu va putea avea copii, deși în realitate a devenit mamă a doi copii. Abia în mai 2025, după reanalizarea dosarului medical de către neurochirurgi și radiologi, s-a stabilit că afecțiunea reală era demielinizarea tumefactivă.
Această afecțiune inflamatorie a creierului poate produce leziuni asemănătoare unei tumori, dar se tratează, printre altele, cu doze mari de corticosteroizi. Cazul lui Becky Jones nu este izolat, deoarece peste 40 de pacienți tratați de medicul Ian Brown au deschis acțiuni în justiție împotriva Trustului NHS al Spitalelor Universitare Coventry și Warwickshire (UHCW). Unii dintre acești pacienți au raportat complicații grave, precum infertilitate sau dezvoltarea leucemiei după numeroase cicluri de chimioterapie care nu ar fi trebuit aplicate.
Colegiul Regal al Medicilor (Royal College of Physicians) a efectuat o analiză pe 20 de dosare, concluzionând că 15 dintre acestea au fost nesatisfăcătoare. Raportul indică faptul că unii pacienți au primit tratamente fără dovezi privind beneficiile acestora, din cauza unei curiozități clinice insuficiente a medicilor. Evaluatorii au semnalat, de asemenea, o colaborare insuficientă între profesioniștii medicali, fapt ce a permis persistența diagnosticului greșit. Spitalele Universitare Coventry și Warwickshire afirmă că toți pacienții vizați au fost reevaluați.
Sistemul public de sănătate din Marea Britanie, cunoscut sub numele de NHS, gestionează serviciile medicale de stat, însă acest caz de eroare diagnostică a pus sub semnul întrebării procedurile de control intern. În contextul gestionării erorilor medicale la nivel global, importanța reevaluării periodice a tratamentelor este crucială pentru siguranța pacientului. Spitalul implicat susține că a stabilit deja planuri de îngrijire adaptate pentru fiecare dintre persoanele afectate de aceste erori de diagnostic.