Cercetătorii de la Universitatea din California, Los Angeles (UCLA) au descoperit o legătură directă între calitatea somnului și viteza cu care organismul îmbătrânește. Studiul, care a fost publicat în revista The Lancet Healthy Longevity, analizează modul în care tratarea insomniei poate influența procesele biologice. Rezultatele sugerează că gestionarea corectă a tulburărilor de somn nu este doar o chestiune de confort, ci un factor esențial pentru sănătatea pe termen lung.
Analiza a fost realizată pe un grup de aproape 100 de vârstnici care sufereau de insomnie, selectați dintr-un studiu mai vast care a implicat 291 de participanți. Cercetătorii au comparat două abordări diferite: un grup a beneficiat de terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnie, în timp ce celălalt grup a primit doar informații generale despre somnul sănătos. Această terapie implică lucrul cu un specialist pentru a modifica gândurile, comportamentele și obiceiurile care împiedică odihna.
Pentru a măsura impactul, echipa de cercetare a analizat probe de sânge prelevate înainte de începerea tratamentului și până la doi ani după finalizarea acestuia. Rezultatele au arătat că la persoanele din grupul educațional, ritmul de îmbătrânire a crescut semnificativ. În schimb, cei care au urmat terapia cognitiv-comportamentală au prezentat o îmbătrânire biologică mai lentă, conform indicatorului numit DunedinPACE, care estimează viteza de îmbătrânire pe baza modificărilor din ADN.
Deși scorurile DunedinPACE nu indică momentul decesului, acestea sunt strâns asociate cu o sănătate mai precară și o mortalitate mai ridicată în rândul populației. Autoarea principală a studiului, Judith Carroll, a subliniat că insomniei vârstnicilor i se oferă adesea atenția unei simple probleme de calitate a vieții. Rezultatele cercetării demonstrează însă că aceasta ar putea fi un factor de risc biologic ce poate fi modificat prin intervenții adecvate.
Terapia cognitiv-comportamentală necesită, de regulă, între patru și opt ședințe pentru a produce primele beneficii concrete. Comparativ cu utilizarea medicamentelor pentru somn, această metodă duce la un număr mai mic de recidive, efectele pozitive menținându-se adesea mult timp după încetarea tratamentului. Cercetătorii au precizat că studiul s-a concentrat exclusiv pe persoane în vârstă, iar mecanismele exacte care explică acest efect biologic trebuie încă studiate mai detaliat.
Problema somnului este una majoră la nivel global, în special în rândul populației îmbătrânite. În Statele Unite ale Americii, statisticile indică faptul că între 10% și 25% dintre adulții cu vârsta de peste 65 de ani suferă de insomnie clinică. Această incidență ridicată subliniază importanța abordărilor terapeutice care nu se limitează doar la simptome, ci vizează procesele biologice fundamentale ale organismului.