Subiectul infecției cu ciumă a revenit în atenția publicului după decesul unei angajate din Siberia. Daria Șipilova, o cercetătoare în vârstă de 28 de ani de la Institutul de Cercetare Anticiumă din Irkutsk, a murit pe 2 octombrie 2026, din cauza unei pneumonii. Deși în presa rusă s-a speculat că femeia ar fi spart accidental o eprubetă cu bacteria Yersinia pestis, autoritățile ruse susțin că nu există dovezi oficiale privind un accident de laborator sau o infectare.
În urma acestui incident, aproximativ 200 de persoane care au intrat în contact cu femeia au fost puse sub supraveghere medicală. Organizația Mondială a Sănătății a solicitat deja informații suplimentare de la autoritățile ruse pentru a putea evalua situația epidemiologică. Până în acest moment, nu a fost confirmat oficial dacă decesul de la Irkutsk a fost cauzat direct de ciumă, însă îngrijorarea rămâne ridicată.
Medicului Florin Roșu, managerul Spitalului Clinic de Boli Infecțioase „Sfânta Parascheva” din Iași, explică faptul că boala poate manifesta sub trei forme: bubonică, septicemică și pneumonică. Simptomele, care pot apărea între una și șapte zile de la infectare, includ febră mare, frisoane, dureri de cap și musculare, greață sau vărsături. În varianta bubonică, apare un ganglion umflat și dureros numit bubon, în timp ce forma septicemică afectează sângele și poate cauza necroza țesuturilor.
Cea mai periculoasă variantă este ciuma pneumonică, deoarece se transmite de la om la om prin particulele respiratorii. Aceasta afectează plămânii și provoacă tuse, dificultăți de respirație și spută cu sânge. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, dacă nu este tratată, această formă poate duce la deces în doar 18-24 de ore. Riscul de transmitere este asociat în special cu expunerea apropiată la secrețiile respiratorii ale persoanei infectate.
Spre deosebire de perioada medievală, medicina modernă dispune de antibiotice precum gentamicina, doxiciclina, ciprofloxacina sau streptomicina. Pentru pacienții cu ciumă pneumonică, administrarea acestor medicamente în primele 24 de ore este esențială pentru șansele de recuperare. În cazul unui pacient suspect care ar ajunge într-un spital din România, protocolul prevede izolarea imediată, colectarea probelor biologice și notificarea autorităților, precum și administrarea de tratament preventiv contacților.
Istoricul bolii este unul lung, bacteria Yersinia pestis fiind identificată abia în 1894. În România, orașul Iași a cunoscut cazuri de ciumă în vara anului 1819, în zonele Tătărași și Păcurari. În prezent, boala persistă în anumite regiuni ale lumii, în special în Africa. Datele Organizației Mondiale a Sănătății indică faptul că, între anii 2019 și 2025, cele mai multe cazuri au fost raportate în Republica Democratică Congo și Madagascar.