Echipa de cercetători condusă de omul de știință Sergiu Pașca a realizat un progres semnificativ în cultivarea celulelor cerebrale umane în afara organismului. Rezultatele acestui experiment complex, care implică utilizarea organoizilor corticali, au fost publicate recent în revista de științe Nature. Cercetarea vizează înțelegerea mecanismelor biologice din spatele unor afecțiuni grave, oferind o nouă metodologie de studiu pentru bolile neuropsihiatrice.
Metodologia utilizată presupune transplantarea unor bucăți de țesut cerebral uman, crescute în laborator, în creierul unor șoareci modificați genetic. Acești șoareci au fost creați astfel încât aproape întreaga lor scoarță cerebrală să lipsească, oferind un spațiu primitor pentru țesutul uman. În urma procedurii, țesutul a supraviețuit și a reușit să dezvolte conexiuni funcționale atât cu creierul șoarecelui, cât și cu măduva spinării acestuia.
Scopul principal al acestui proces este accelerarea cercetării cauzelor biologice pentru schizofrenie, epilepsie, autism profund și paralizie cerebrală. Sergiu Pașca a explicat faptul că aceste afecțiuni sunt extrem de dificil de studiat la nivel celular, deoarece creierul este un organ mult mai complex decât oricare altul. De asemenea, accesul la țesutul cerebral uman viu este, în condiții normale, aproape întotdeaând imposibil pentru cercetători.
În experimentul de demonstrație, șoarecii au fost expuși timp de cinci ore la un nivel scăzut de oxigen pentru a observa reacțiile țesutului uman. Această expunere a provocat daune substanțiale neuronilor de origine umană, afectând echilibrul și mersul animalelor, fenomen care mimează simptomele observate la copiii cu paralizie cerebrală. Rezultatele ar putea clarifica modul în care lipsa de oxigen influențează vulnerabilitatea neuronală umană.
Cercetătorii au identificat, de asemenea, prezența unor neuroni rari numiți von Economo în țesutul transplantat, celule care nu au mai fost generate anterior în culturi de laborator. Aceste celule sunt deosebit de vulnerabile în cazul demenței frontotemporale, o boală neurodegenerativă care poate afecta comportamentul social și limbajul. Studiul acestora într-un animal viu va permite generarea de noi strategii terapeutice pentru pacienți.
Această evoluție în neuroștiințe vine într-un context în care sănătatea mintală și neurologică rămâne o prioritate globală. Deși cercetările pe modele animale ridică întrebări etice importante, comunitatea științifică subliniază necesitatea acestor studii pentru tratarea unor milioane de oameni afectați de tulburări incurabile. Dezbaterea privind limitele etice ale utilizării celulelor stem umane rămâne un subiect central în progresul medicinei moderne.