O echipă de cercetători de la Universitatea Johns Hopkins a identificat o populație distinctă de celule în prostata umană, care ar putea explica mecanismele din spatele hiperplaziei benigne de prostată. Această descoperire vizează în special zona de tranziție a glandei, unde numărul acestor celule este mult mai mare. Studiul oferă noi perspective asupra unei afecțiuni care afectează frecvent bărbații de peste 50 de ani, fiind o problemă urologică majoră.
Analiza a fost realizată folosind o tehnică de secvențiere a ARN-ului la nivelul unei singure celule, pe un eșantion de aproape 130.000 de celule. Cercetătorii au examinat țesuturi prostatice necanceroase provenite de la 10 bărbați care sufere de cancer de prostată, acoperind cele trei zone principale ale glandei. Această metodă riguroasă a permis identificarea unui subtip de celule bazale, denumite WIF1+, care se regăsesc predominant în zona de tranziție a prostatei.
Celulele WIF1+ prezintă un profil de activitate genetică și caracteristici moleculare care le diferențiază de alte celule din aceeași familie. Unele dintre genele lor răspund la androgeni, inclusiv testosteronul, un hormon esențial pentru dezvoltarea și funcționarea prostatei. Rulin Wang, autorul principal al studiului, a explicat că aceste celule au caracteristici asociate remodelării țesuturilor și pot comunica cu celulele din jur, influențând mediul biologic local.
Vasan Yegnasubramanian, autor principal al cercetării, a subliniat că, deși hiperplazia benignă de prostată afectează milioane de bărbați, nu se înțelegea de ce aceasta se dezvoltă în principal în zona de tranziție. Această regiune înconjoară uretra, canalul prin care urina este eliminată din vezică. Când prostata se mărește în această zonă, uretra poate fi comprimată, ceea ce duce la dificultăți de urinare sau la un jet urinar slab.
Cercetătorii investighează și ipoteza că celulele WIF1+ ar putea explica faptul că cancerul de prostată apare mai rar în zona de tranziție față de alte regiuni ale glandei. Se suspectează că aceste celule pot influența inflamația și o cale de semnalizare numită WNT, implicată în creșterea țesuturilor. Deși rezultatele oferă indicii valoroase, cercetarea nu demonstrează încă faptul că celulele WIF1+ sunt cauza directă a hiperplaziei benigne.
Hiperplazia benignă de prostată este o afecțiune necanceroasă, caracterizată prin creșterea numărului de celule din prostată, și trebuie distinsă de cancerul de prostată. Deși ambele pot apărea la bărbații în vârstă, ele au mecanisme și caracteristici diferite. Dacă legătura dintre celulele WIF1+ și mărirea prostatei va fi confirmată în studiile viitoare, acestea ar putea deveni o țintă pentru noi tratamente medicale.