O cercetare recentă condusă de biologul molecular Jesse Poganik de la Harvard Medical School a adus descoperiri surprinzătoare privind procesul de îmbătrânire a organelor transplantate. Studiul, publicat pe platforma bioRxiv, sugerează că o inimă transplantată începe să adopte vârsta biologică a corpului în care este introdusă. Această descoperire poate schimba radical modul în care medicii realizează selecția donatorilor de organe, oferind noi posibilități pentru pacienții care așteaptă un transplant.
Pentru a verifica această ipoteză, echipa de cercetători a utilizat „ceasuri epigenetice”, instrumente specializate care analizează grupările atașate ADN-ului pentru a evalua vârsta biologică. Experimentele au fost efectuate inițial pe șoareci de vârste diferite, prin tehnica de conectare a unei a doua inimi la vasele de sânge ale gâtului receptorului, păstrând în același timp inima originală. După o perioadă de 4-6 luni, analizele au demonstrat că inimile bătrâne devin mai tinere în corpuri tinere, în timp ce cele tinere îmbătrânesc mai rapid în corpuri vârstnice.
Rezultatele au fost validate și prin analiza țesuturilor cardiace prelevate de la 11 pacienți umani în timpul monitorizării post-transplant. În acest grup de studiu, diferențele de vârstă dintre donatori și receptori au variat între 24 și 50 de ani. Cercetătorii au observat că vârsta biologică a inimilor transplantate era mult mai apropiată de vârsta receptorilor decât de cea a donatorilor de origine. Acest fenomen indică o asimilare sistemică a vârstei în mediile heterocronice.
Analizele funcționale efectuate asupra a sute de pacienți, la un an după intervenție, confirmă faptul că structura și funcția inimilor sunt strâns legate de vârsta receptorului. Datele arată că capacitatea de exercițiu și consumul maxim de oxigen scad odată cu creșterea vârstei celui care primește organul, indiferent de vârsta inimii donate. În prezent, protocoalele medicale preferă inimile de la donatori sub 45 de ani, iar puține programe acceptă organe de la persoane de peste 50 de ani.
Echipa lui Jesse Poganik a identificat, în cadrul studiului pe șoareci, modificări specifice în procesele mitocondriale și metabolice ale inimilor transplantate. Aceste observații sugerează o conexiune directă între aceste căi biologice și modul în care corpul influențează organele primite. Cercetătorii au declarat că datele oferă dovezi convingătoare despre asimilarea vârstei biologice a țesuturilor. Totuși, nu se știe încă dacă această „rejuvenare” biologică se traduce în rezultate pe termen lung mai bune pentru pacienți.
Procesul de îmbătrânire biologică este un mecanism complex, determinat de schimbări moleculare și fiziologice, nu doar de numărul de ani trăiți. În contextul medical actual, optimizarea transplanturilor este esențială pentru creșterea ratei de supraviețuire. Descoperirea că organele pot trece printr-o formă de rejuvenare biologică ar putea extinde semnificativ baza de donatori disponibili, salvând numeroase vieți în viitor.