Bolile cardiometabolice reprezintă o presiune economică majoră în Uniunea Europeană, generând costuri anuale care depășesc pragul de 282 de miliarde de euro. Conform datelor prezentate în cadrul evenimentului State of Health – The Milan Dialogue, aceste cheltuieli depășesc semnificativ costurile directe ale sistemelor de sănătate. Din această sumă totală, aproximativ 47 de miliarde de euro sunt atribuite direct pierderilor de productivitate, afectând direct stabilitatea economică a continentului.
Impactul asupra pieței muncii este extrem de sever, reflectându-se în cifre alarmante privind activitatea profesională. Doar în anul 2021, bolile și dizabilitățile au cauzat pierderea a 256 de milioane de zile de muncă în Europa. Mai mult, decesele premature au dus la pierderea a 1,3 milioane de ani de viață profesională, ceea ce subliniază dimensiunea problemei pentru forța de muncă. Această situație face ca sănătatea cardiovasculară să fie privită la Bruxelles ca o problemă de competitivitate economică.
Pentru a combate această tendință, Planul european pentru sănătatea cardiovasculară propune o schimbare de paradigmă, abordând sănătatea ca pe o investiție în creșterea economică pe termen lung. Participanții la dialogul european au stabilit trei direcții prioritare: prevenția, diagnosticul precoce și asigurarea accesului la tratament. Multe state membre se confruntă cu dificultăți în identificarea timpurii a persoanelor cu risc, în monitorizarea rezultatelor medicale și în menținerea continuității îngrijirii pacienților.
Dave Ricks, președinte și CEO, Eli Lilly and Company, a subliniat necesitatea unei schimbări în alocarea resurselor, menționând că trei cenți din fiecare euro alocat sănătății pentru prevenție sunt insuficienți. El a explicat că sistemele actuale sunt construite în jurul îngrijirii acute, nu pentru menținerea sănătății la nivelul întregii populații. Europa dispune de medicamente și sisteme centralizate care pot implementa intervenții eficiente, însă finanțarea adecvată nu este încă pusă la punct.
Problema este accentuată de întârzierile în accesul la inovație medicală, perioada mediană dintre aprobarea unui medicament și disponibilitatea acestuia fiind de 532 de zile. În regiunea europeană a Federației Internaționale de Diabet, în 2024, aproximativ 65,6 milioane de adulți trăiau cu diabetul, însă circa 22 de milioane de persoane rămâneau nediagnosticate. Această lipsă de diagnostic afectează capacitatea de intervenție timpurie și crește riscurile de complicații grave.
În România, situația este similară, cu peste 1,3 milioane de persoane cu vârste între 20 și 79 de ani care trăiesc cu diabet în 2024. Această cifră reprezintă aproximativ 9% din populația adultă, iar estimările indică faptul că aproape unul din două cazuri rămâne nediagnosticat sau netratat. În paralel, obezitatea afectează aproximativ 39% dintre adulți, fiind un factor de risc major pentru bolile cardiovasculare.