Sistemul de sănătate din România a înregistrat cheltuieli de aproape 130 mld. lei în anul 2025, o sumă care reprezintă 6,7% din PIB. Datele detaliate provin dintr-un studiu recent intitulat „Transparența banilor din sistemul medical românesc”, realizat de Academia de Studii Economice (ASE) împreună cu rețeaua Regina Maria. Analiza, care reprezintă a doua ediție a acestui raport, evidențiază modul în care sunt distribuite resursele financiare în sectorul medical.
Finanțarea sistemului este realizată în proporție de circa 80% de către cetățeni, care contribuie în două moduri distincte. Prima sursă majoră de venituri este reprezentată de contribuțiile obligatorii pentru asigurările sociale de sănătate (CASS), care însumează peste 65 mld. lei. Această componentă constituie 51% din totalul bugetului alocat sănătății în cursul anului 2025, fiind principala coloană vertebrală a resurselor disponibile.
Al doilea mecanism prin care românii finanțează serviciile medicale este reprezentat de plățile directe efectuate din propriul buzunar. Acestea, cunoscute sub termenul de „out-of-pocket”, au însumat peste 33 mld. lei, ceea ce înseamnă că pacienții suportă direct peste 26% din totalul cheltuielilor de sănătate. Această categorie de finanțare este a doua cea mai importantă sursă de venituri pentru întregul sistem medical național.
În afară de contribuțiile sociale și plățile directe ale pacienților, restul bugetului este completat de alte surse de venituri. Bugetul Ministerului Sănătății contribuie cu 12 mld. lei la totalul de până la 128 mld. lei înregistrat. De asemenea, abonamentele de sănătate aduc la sistem suma de 1,4 mld. lei, în timp ce asigurările private generează 630.000 lei pentru sectorul medical.
Structura acestor venituri arată o dependență mare de contribuțiile de 10% din venitul brut pe care cetățenii le plătesc pentru asigurările de sănătate. Pe lângă aceste sume, cheltuielile pentru medicamente și servicii medicale neacoperite de asigurările de stat completează tabloul financiar. Astfel, modelul de finanțare combină plățile obligatorii cu cele voluntare sau directe, pentru a acoperi necesitățile întregului sistem sanitar.
Gestionarea acestor fonduri este vitală pentru instituțiile medicale de stat, precum Spitalul Universitar de Urgență București sau Institutul Clinic Fundeni. Aceste unități de primă linie, alături de alte spitale precum Parhon sau Matei Balș, depind de fluxul de finanțare pentru modernizarea infrastructurii și pentru capacitatea de a trata un număr tot mai mare de pacienți în cadrul sistemului public.