Sebastian Burduja, deputat și fost ministru al Energiei între iunie 2023 și iunie 2025, susține că România trebuie să impună la Bruxelles o regulă fermă privind securitatea energetică. Această măsură ar trebui să prevină închiderea oricărei capacități de producție înainte ca noul înlocuitor să fie operațional. Conform propunerii sale, nicio unitate nu trebuie închisă doar pentru că este proiectată, contractată sau inaugurată, ci doar atunci când aceasta produce efectiv energie pentru sistem.
Argumentul principal vizează riscurile reale generate de crizele de aprovizionare, precum cele cauzate de scăderea debitului Dunării. Sebastian Burduja a subliniat că, în luna august, Unitățile 1 și 2 de la Cernavodă s-au oprit deoarece nu mai exista suficientă apă pentru răcire. În acel moment, țara producea doar 4.883 de megawați, în timp ce consumul depășea 6.700 de megawați, fiind necesar importul de energie de la Bulgaria și Serbia.
În ceea ce privește tranziția către energie verde, Sebastian Burduja critică angajamentele asumate prin PNRR, care prevăd dezafectarea a 4.920 de megawați pe cărbune până în 2032. El menționează că România a semnat acest calendar fără a prezenta calculul necesar pentru a vedea ce capacități rămân în sistem. Deputatul propune ca România să urmeze exemple precum Polonia, care și-a negociat mineritul până în 2049, în funcție de pornirea reactorului nuclear.
Problemele de infrastructură afectează și sectorul hidroenergetic, unde sept de amenajări sunt în stadiu avansat, dar niciuna nu livrează energie. Sebastian Burduja a indicat că proiecte precum Răstolița sau Surduc-Siriu sunt blocate de decizii judecătorești sau de birocrația avizelor. Pentru a rezolva această situație, el a depus un proiect de lege care declară aceste hidrocentrale proiecte de securitate națională, facilitând astfel obținerea derogărilor necesare în zonele protejate.
Sectorul gazelor și al termoficării suferă, de asemenea, de întârzieri și lipsă de investiții. Licitația pentru centrala de la Ișalnița, de 850 de megawați, a fost anulată de două ori, ultima oară după ce prețul a urcat la 739 de milioane de euro. În București, rețeaua de termoficare este într-o stare critică, având 3.917 kilometri de conducte, dintre care doar 250 au fost modernizate, în condițiile în care pierderile de căldură sunt masive.
Securitatea energetică depinde în prezent de un mix care include nuclearul ca bază și necesitatea unor stocări masive. Transelectrica solicită între 2.000 și 4.000 de megawați pentru stocare, în timp ce Hidroelectrica a aprobat un plan de până la 1.500 de megawați. Fără garantarea unui venit predictibil pentru investori prin contracte pentru diferență, construcția de noi capacități de bază rămâne dificilă, afectând prețul final al energiei pentru consumatori.