România se poziționează pe locul al treilea într-un grup de 31 de democrații europene analizate în cadrul Indicele Populismului Autoritar 2026. Rezultatul este determinat de ponderea voturilor obținute de diverse formațiuni politice, inclusiv de PSD, care este inclus în aceeași categorie largă de populism cu AUR, S.O.S. România și POT. În acest studiu, România face parte dintr-un grup de cinci țări, alături de Bulgaria, Cehia, Italia și Slovacia, unde partidele contestatare au cumulat peste 50% din voturile de la cele mai recente alegeri parlamentare.
Analiza realizată de politologul Andreas Johansson Heinö pentru Timbro și EPICENTER evidențiază legăturile dintre structurile postcomuniste și naționalismul radical din anii 1990. Raportul urmărește evoluția partidelor și punctele comune dintre discursul PSD și cel al formațiunilor precum AUR, S.O.S. România sau POT. Pentru România, reperul electoral utilizat în calcul este scrutinul parlamentar din 2024, moment în care includerea PSD a contribuit major la depășirea pragului de 50% de voturi pentru grupul de partide analizate.
Evaluarea oferită de politologi face o distincție între nivelurile de autoritarism aplicate fiecărei formațiuni. În timp ce AUR, S.O.S. România și POT primesc calificativul de autoritarism „ridicat”, PSD este clasificat la nivel „mediu”. Această nuanță se datorează faptului că, deși PSD manifestă tendințe iliberale care ridic îngrijorări, nu există dovezi suficiente pentru a concluziona că partidul este fundamental ostil instituțiilor democratice. Raportul menționează și acuzațiile de clientelism, corupție și încercări de subminare a independenței justiției, în special în perioada Liviu Dragnea.
Christian Năsulea, director executiv al IES-Europe, explică faptul că PSD este un partid populist care provine dintr-o moștenire conservatoare și a preluat cadre din zone hardline. Conform acestuia, configurația politică actuală nu ar fi trebuit să surprindă, deoarece electoratul român are predispoziții de a vira către formațiuni care promit lucruri fără o acoperire practică. Năsulea subliniază că, deși PSD are un profil de populism de stânga, acesta menține o orientare clară spre valorile proeuropeane, spre deosebire de partidele de extremă dreapta.
Studiul subliniază comportamente specifice pentru partidele cu autoritarism „ridicat”, precum atacurile asupra ordinii constituționale sau contestarea rezultatelor electorale. În cazul AUR, este menționată contestarea de către George Simion a legitimității alegerilor prezidențiale din 2025, fără a prezenta dovezi de fraudă. Pentru S.O.S. România, raportul amintește de respingerea candidaturii Dianei Șoșoacă la prezidențialele din 2024 de către Curtea Constituțională, din cauza incompatibilității pozițiilor sale cu principiile statului de drept și ale democrației.
Contextul politic românesc este marcat de o evoluție constantă a partidelor de la perioada postcomunistă, de la FDSN către PSD. Istoria politică a țării include succese temporare ale unor formațiuni precum PNG sau PP-DD, înainte de ascensiunea valului actual de partide contestatare. Această dinamică reflectă modul în care structurile de putere și discursul naționalist au influențat constant reprezentarea politică în Parlamentul României de-a lungul deceniilor.