Procesul de formare a unui nou Executiv, după demiterea Guvernului Bolojan pe 5 mai, a declanșat o serie de confruntări politice și juridice intense. După ce Guvernul Veștea a fost respins pe 22 iunie cu 189 de voturi, deși erau necesare 233, tensiunile s-au mutat în instanțe și în spațiul public. Nicușor Dan a făcut două nominalizări pentru funcția de premier, pe Eugen Tomac și Adrian Veștea, însă procesul de formare a fost marcat de scindări interne și conflicte între partide.
În interiorul PNL, nominalizarea lui Adrian Veștea de către Nicușor Dan a generat o dispută majoră, fiind considerată un „act ostil” de către Ilie Bolojan. În jurul lui Adrian Veștea s-a format o grupare de parlamentari, precum Lucian Bode, Alina Gorghiu, Cătălin Predoiu, Hubert Thuma și Nicoleta Pauliuc, care au fost numiți în spațiul public „puciști”. Aceștia au susținut formarea unei coaliții cu PSD, în ciuda deciziei PNL de a nu mai dori o astfel de colaborare.
Conflictul s-a extins și în cadrul sistemului juridic, după ce Ilie Bolojan a fost reelege președinte al PNL la congresul din 21 iunie. Tabăra care susținea Guvernul Veștea a acționat în instanță pentru a bloca deciziile noii conduceri, reușind ca Tribunalul București să suspende hotărârile Congresului extraordinar și ale Consiliului Național. Ulterior, în august, Curtea de Apel București a menținut suspendările, în timp ce contestatarii solicitau și daune morale de 4 milioane de lei.
Paralel, UDMR a fost implicat într-un conflict legat de proiectul privind Ziua Drapelului Național, inițiat de AUR. Acest proiect prevede ceremonii obligatorii și amenzi de până la 10.000 de lei pentru oficialii care refuză să sărute drapelul. Csoma Botond a anunțat că partidul nu va vota proiectul, în contextul unor acuțiuni că acest lucru ar fi fost folosit ca instrument de negociere împotriva formațiunii maghiare, în încercarea lui Sorin Grindeanu de a-l convinge pe Kelemen Hunor.
În perioada de după căderea Guvernului Bolojan, procesul de formare a unui nou Executiv a fost marcat de o instabilitate politică ce a afectat și alte instituții. În acest context, evenimente precum discuțiile privind drepturile salariale ale magistraților sau reglementările pentru trotinete au apărut în dezbaterea publică. Tensiunile dintre partide au inclus și presiuni externe asupra UDMR, în contextul negocierilor pentru formarea unui guvern în jurul PSD.
Confruntările politice au vizat și controlul asupra structurilor de partid, miza fiind cine gestionează resursele și deciziile interne. În timp ce PNL se confruntă cu suspendări ale deciziilor de la congres, UDMR a refuzat să participe la guvernare, recomandând parlamentarilor să nu voteze Guvernul Veștea. Această perioedă de criză a evidențiat modul în care deciziile politice sunt supuse controlului instanțelor de judecată.