Premierul desemnat Luca Niculescu se află în etapa de stabilire a structurii Executivului, fără a prezenta până în acest moment un proiect propriu de guvernare. Decizia privind componența cabinetului, care poate include miniștri politici, tehnocrați sau o variantă mixtă, revine direct premierului desemnat. Această misiune de formare a Guvernului are loc într-un climat marcat de conflicte politice intense și de absența unui acord între partidele parlamentare pentru învestire.
Analistul politic Costin Ciobanu, cercetător și doctor în științe politice la McGill University, explică faptul că Luca Niculescu dispune de o marjă de manevră considerabilă în urma consultărilor cu partidele. Totuși, expertul subliniază că statutul de tehnocrat, dobândit prin numirea de către un președinte independent, îi limitează capacitatea de a impune o soluție definitivă. Premierul desemnat trebuie să utilizeze abilitățile diplomatice pentru a gestiona această problemă politică extrem de dificilă.
În cadrul negocierilor desfășurate cu PSD, PNL și UDMR, Luca Niculescu nu a propus o soluție concretă, ci așteaptă planuri din partea formațiunilor parlamentare. Această abordare intervine după ce au existat trei încercări eșuate de învestire a unui Guvern și o perioadă de cinci luni de criză politică și guvernamentală. Strategul Costin Ciobanu menționează că premierul încearcă să apropie pozițiile partidelor după luni de confruntări, folosind o tactică de dialog.
Deși nu există un consens asupra persoanelor care vor face parte din cabinet, partidele par să ajungă la concluzia că este necesară existența unui Guvern. Costin Ciobanu descrie eforturile lui Luca Niculescu ca fiind o „ofensivă de șarm” în relația cu partidele, încercând să găsească un numitor comun. Totuși, limitele unui tehnocrat sunt vizibile în fața unor formațiuni care dețin interese politice divergente și care nu au ajuns încă la un acord.
Responsabilitatea finală pentru alegerea formulei de guvernare îi aparține lui Luca Niculescu, conform analizei lui Costin Ciobanu. Acesta trebuie să decidă dacă va opta pentru un cabinet format din miniștri politici, tehnocrați sau pentru o formulă mixtă între cele două variante. Procesul de negociere continuă, în condițiile în care partidele parlamentare nu au prezentat încă un plan de guvernare care să poată fi implementat imediat.
Această perioadă de instabilitate politică și de criză guvernamentală de cinci luni reflectă dificultatea de a asigura continuitatea administrativă. În astfel de momente de tranziție, lipsa unui acord între partidele principale poate duce la blocaje legislative și la dificultatea de a implementa politici publice necesare. Situația actuală de după trei încercări ratate de învestire subliniază tensiunea dintre necesitatea unui cabinet funcțional și interesele politice ale partidelor.