Președintele Nicușor Dan va organiza luni noi consultări cu partidele la Cotroceni, urmate de o nouă desemnare de premier. Aceasta va fi a patra nominalizare de după Eugen Tomac, Adrian Veștea și Siegfried Mureșan. După aproape cinci luni de interimat și tatonări politice, noul lider va avea misiunea de a gestiona nu doar programul de guvernare sau aritmetica parlamentară, ci și ceea ce poate fi numit managementul speranței într-o perioadă de incertitudine.
Economia României se confruntă cu un spațiu fiscal extrem de limitat, ceea ce impune o abordare bazată pe predictibilitate și reforme. Conform prognozei de primăvară a Comisiei Europene, pentru anul 2026 se estimează o stagnare a economiei, cu o creștere de doar 0,1%, o inflație medie de 7% și un deficit care ar urma să scadă la 6,2% din PIB. Comisia avertizează că instabilitatea politică internă subminează încrederea investitorilor în traiectoria de ajustare fiscală.
Noul premier nu va putea utiliza bani publici pentru a genera optimism, deoarece resursele sunt insuficiente. Succesul va depinde de deblocarea investițiilor, de implementarea reformelor care necesită voință și de obținerea unor rezultate vizibile. În loc de mari strategii, societatea are nevoie de victorii de etapă, cum ar fi simplificări administrative pentru firme sau accelerarea proiectelor europene. Speranța credibilă va apărea doar atunci când o direcție clară va fi susținută de dovezi concrete.
Modele europene precum cele ale lui Andy Burnham în Marea Britanie sau Rob Jetten în Olanda arată importanța unui mesaj de încredere. În Olanda, Rob Jetten a folosit sloganul „Het kan wél”, adică „Se poate”, construind un proiect politic bazat pe progres și nu pe frică. Liderii europeni par să înțeleagă că, după ani de crize suprapuse, cetățenii sunt obosiți să fie guvernați prin administrarea fricii și doresc să vadă că progresul este posibil.
Pentru a evita transformarea speranței în propagandă, guvernul trebuie să urmeze formula RED: Realitate, Emoție și Direcție. Primul pas este comunicarea adevărului despre situația dificilă, urmat de recunoașterea oboselii populației. Abia la final se poate indica drumul, evitând promisiunile imposibile sau festivismul. Un lider eficient trebuie să demonstreze că știe drumul către destinație prin rigoare, ritm și capacitatea de a reda societății convingerea că viitorul poate fi mai bun.