Desemnarea diplomatului Luca Niculescu pentru funcția de prim-ministru al României reprezintă un eveniment neașteptat în peisajul politic actual. Dacă acesta va reuși să obțină majoritatea necesară în Parlament, va deveni primul premier cu numele terminat în sufixul tradițional „escu” după o pauză de peste un sfert de secol. Mai mult, Luca Niculescu ar fi primul lider de guvern din acest secol care poartă o astfel de marca identitară onomastică.
Statistica perioadei postdecembriste evidențiază faptul că, de la prăbușirea regimului comunist din decembrie 1989, liderii care au condus cabinetele de la București au avut exclusiv nume scurte sau de alte origini. Analiza celor 28 de mandate de prim-miniștri, incluzând și interimarii, arată că singurul șef de guvern postdecembrist cu sufixul „escu” a fost Mugur Isărescu. Acesta a condus un cabinet tehnocrat între 22 decembrie 1999 și 28 decembrie 2000, susținut de coaliția Convenției Democrate Române.
În restul perioadei, lista premierilor a fost ocupată de nume precum Roman, Stolojan, Văcăroiu, Ciorbea, Vasile, Athanasiu, Năstase, Bejinariu, Popescu-Tăriceanu, Boc, Ungureanu, Ponta, Cîmpeanu, Cioloș, Grindeanu, Tudose, Fifor, Dăncilă, Orban, Cîțu, Ciucă, Ciolacu, Predoiu și Ilie Bolojan. Niciunul dintre acești lideri nu a purtat sufixul patronimic standard. Această realitate statistică transformă posibila învestitură a lui Luca Niculescu într-un moment deosebit pentru onomastica națională.
Situația din perioada comunistă a fost similară, în ciuda promovării cadrelor cu nume românești de către aparatul de propagandă. Între anii 1948 și 1989, la conducerea Consiliului de Miniștri s-au aflat doar două personaje cu această terminație. Primul a fost Manea Mănescu, care a asigurat două mandate între 27 februarie 1974 și 30 martie 1979. Al doilea a fost Constantin Dăscălescu, ultimul premier al epocii socialiste, care a condus guvernul de la 21 mai 1982 până pe 22 decembrie 1989.
Luca Niculescu se pregătește pentru o zi decisivă joi, 8 octombrie, când va începe consultările directe cu conducerile PSD, PNL și UDMR pentru negocierea programului de guvernare. Deși primește susținere de la foști miniștri precum Adrian Câciu, misiunea sa este complicată de boicotul total anunțat de AUR prin vocea lui Dan Dungaciu și de reticența taberei conduse de Sorin Grindeanu. Succesul său depinde de obținerea celor 233 de voturi necesare în Parlament.
Sufixul „-escu” a devenit frecvent în Țara Românească și Moldova ca formă patronimică pentru a indica apartenența la o familie. Totuși, în secolul XX, multe elite intelectuale au renunțat la această terminație pentru a evita numele prea comune sau pentru a urmări o occidentalizare. Un exemplu este familia lui Mircea Eliade, care purta inițial numele de Eliadescu, alegând ulterior o formă mai scurtă pentru a se diferenția social.