Statistici recente furnizate de Eurostat evidențiază o situație contrastată pentru România în ceea ce privește locuințele. În timp ce la nivelul întregii populații cheltuielile pentru locuit apasă relativ puțin asupra veniturilor, categoria tinerilor se confruntă cu dificultăți majore. Aceștia se întâmpină atât cu costuri excesive pentru locuințe, cât și cu o lipsă gravă de spațiu adecvat în gospodăriile în care rezidă.
La nivelul întregii populații, România se poziționează favorabil, având doar 5% dintre cetățeni care alocă mai mult de 40% din veniturile disponibile pentru plata locuinței. Această cifră este semnificativ sub media Uniunii Europene, care se situează la 7,7%. Situația a evoluat pozitiv în ultimul deceniu, deoarece în anul 2015 aproape 16% dintre români se confruntau cu o povară excesivă a cheltuielilor pentru locuință.
Totuși, pentru tinerii cu vârste între 15 și 29 de ani, realitatea este mult mai dură, deoarece aproximativ 10% dintre aceștia cheltuie peste 40% din venituri pe locuit. Această diferență de cinci puncte procentuale față de restul populației este a treia cea mai mare din Uniunea Europeană, după Olanda și Finlanda. Situația este și mai critică pentru cei cu vârste între 20 și 24 de ani, unde 17,5% se confruntă cu costuri excesive.
O altă problemă majoră este supraaglomerarea, România fiind pe primul loc în Uniunea Europeană în acest segment. Datele Eurostat arată că 60,4% dintre tinerii români cu vârste între 15 și 29 de ani locuiau în 2025 în gospodării supraaglomerate. Acest procent este de peste două ori mai mare decât media europeană de 26,9%. În comparație, în Letonia procentul este de 54,9%, iar în Bulgaria de 52,8%.
Lipsa spațiului influențează și momentul în care tinerii părăsesc casa părinților, vârsta medie estimată în România fiind de 27,4 ani. Această cifră depășește media Uniunii Europene de 26,3 ani, în timp ce în Finlanda media este de 21,4 ani, iar în Danemarca de 21,8 ani. Factori precum veniturile, costurile chiriilor, accesul la credite ipotecare și posibilitățile de angajare determină aceste diferențe între statele membre.
Indicatorul privind povara costurilor locuinței măsoară proporția persoanelor care cheltuie peste 40% din venitul disponibil pe cheltuieli precum chiria, dobânzile creditelor ipotecare, utilitățile și întreținerea. Acest indicator nu reflectă însă ușurința cu care un apartament poate fi achiziționat, explicând astfel de ce o țară poate avea costuri de întreținere mici, dar dificultăți mari în accesul tinerilor la locuințe independente.