Garanția achitată în momentul închirierii unui apartament nu reprezintă o sumă pe care proprietarul o poate păstra în mod automat la încheierea contractului de locuință. Această sumă are rolul de a asigura îndeplinirea anumitor obligații contractuale ale chiriașului, iar orice reținere a banilor trebuie să fie susținută de o justificare concretă. Este esențial ca chiriașul să nu considere această sumă ca fiind plata ultimei luni de chirie, decât dacă există un acord clar în acest sens.
Înainte de semnarea contractului, chiriașii trebuie să verifice dacă sunt clar stipulate valoarea garanției, situațiile în care aceasta poate fi utilizată și termenul de restituire. Proprietarul are dreptul de a utiliza garanția pentru plata chiriei restante, pentru acoperirea cheltuielilor de întreținere sau a utilităților neachitate. De asemenea, suma poate fi folosită pentru repararea unor deteriorări cauzate de chiriaș sau de persoanele cărora acesta le-a permis accesul în locuință.
În cazul în care apar deteriorări, chiriașul are dreptul de a solicita explicații pentru fiecare reținere și documente care să susțină costul reparațiilor, precum fotografii, devize sau facturi. Existența unei pagube nu permite proprietarului să păstreze întreaga sumă a garanției fără justificare. Diferența de bani care rămâne după acoperirea tuturor sumelor datorate trebuie restituită chiriașului, respectând condițiile stabilite anterior în contractul de închiriere.
Este importantă distincția dintre uzura naturală și paguba propriu-zisă, deoarece apartamentul trebuie restituit în starea în care a fost primit, ținând cont de degradarea cauzată de vechime. De exemplu, decolorarea produsă în timp nu este echivalentă cu o arsură pe mobilier sau cu un obiect sanitar spart. Totuși, uzura nu trebuie confundată cu neîndeplinirea obligațiilor de întreținere curentă, care pot reveni chiriașului în funcție de prevederile contractuale.
Pentru a evita conflictele, se recomandă întocmirea unui proces-verbal atât la primirea locuinței, cât și la restituirea ei. Acest document trebuie să conțină identificarea părților, starea camerelor, a mobilierului, a electrocasnicelor și a instalațiilor, precum și inventarul și indexurile contoarelor. Fotografiile anexate și asumate de ambele părți sunt esențiale pentru compararea stării inițiale cu cea finală. La plecare, orice neînțelegere sau sumă asupra căreia există acord trebuie consemnată în scris.
În cadrul relațiilor contractuale de închiriere, respectarea procedurilor de documentare este vitală pentru protecția juridică a ambelor părți. În absența unor dovezi clare, precum procesul-verbal sau fotografiile, se presupune că locuința a fost primită în stare corespunzătoare de folosință. Stabilirea clară a termenelor de regularizare pentru facturile ce urmează să fie emise ajută la evitarea disputelor financiare la finalul perioadei de locuire.