Prețul zahărului brut pe piața internațională a înregistrat o creștere semnificativă de la începutul anului curent, ajungând la aproximativ 459 de dolari pe tonă. Această valoare reprezintă o majorare de aproape 40% față de nivelul de la începutul anului, când prețul era de aproximativ 330 de dolari pe tonă. Evoluția prețurilor a fost marcată de variații bruște, în special începând cu luna august, când prețul a urcat rapid la nivelul de 390 de dolari pe tonă.
Această tendință de creștere a fost accentuată și de un alt salt de preț observat în luna octombrie. Analistii atribuie această scumpire accelerată condițiilor de vreme extremă din ultimele luni, precum și fenomenului El Nino. Aceste factori climatici au afectat grav culturile agricole din Brazilia, India și Europa, transformând ceea ce se prognoza la începutul anului ca fiind o supraproducție într-un deficit real pe piața globală.
Impactul acestor schimbări economice se resimte direct în industria alimentară, în special în sectorul gemurilor și al dulcețurilor, care se află în plin sezon de producție. Pe lângă costul ridicat al materiei prime, produsele dulci sunt afectate și de modificările fiscale. Toate produsele care conțin mai mult de 10 grame de zahăr la o sută de grame de produs au trecut la un regim de TVA de 21%, incluzând și produsele îndulcite cu îndulcitori.
Antreprenorul Filip Marin a explicat faptul că aceste condiții fiscale au dus la creșterea prețurilor la raft și, consecvent, la scăderea vânzărilor pentru aceste categorii de produse. În magazine, deși oferta rămâne variată, consumatorii caută în principal variante clasice de gemuri, precum cele cu caise, piersici, vișine, gutui sau prune. Totodată, se observă un trend de creștere pentru produsele fără zahăr, care se vând mai rapid decât cele convenționale.
Din punct de vedere tehnic, reducerea zahărului în procesul de fabricație nu poate fi făcută fără riscuri pentru siguranța alimentară. Specialiștii în chimie alimentară subliniază că zahărul îndeplinește și rolul de conservant în produsele precum gemurile. Pentru a nu compromite calitatea și siguranța produsului, cantitatea minimă necesară este de 60 de grame de zahăr la o sută de grame de produs finit.
În România, capacitatea de producție locală rămâne insuficientă pentru a acoperi cererea națională, producătorii de aici reușind să asigure sub un sfert din necesarul pieței interne. Această dependență de importuri expune piața locală la volatilitatea prețurilor internaționale și la factorii climatici care afectează marile zone de producție agricolă din lume, precum Brazilia sau India.