Achiziționarea unui autoturism second-hand din Germania implică o serie de proceduri administrative riguroase pentru a putea circula legal în România. După ce proprietarul ajunge acasă cu vehiculul, acesta trebuie să parcurgă un proces birocratic complex care include vizite la Registrul Auto Român, la birouri de traduceri, la Direcția de Taxe și Impozite Locale, la ANAF și, în final, la DRPCIV. Este esențial ca proprietarii să verifice data de expirare a numarelor provizorii germane, deoarece termenul de valabilitate poate varia de la un vehicul la altul.
Prima etapă obligatorie este programarea și verificarea mașinii la Registrul Auto Român (RAR). Programarea se efectuează online, prin intermediul portalului oficial al instituției, iar pentru un autoturism obișnuit costul verificării este de aproximativ 900 de lei. Este recomandat ca vehiculul să fie verificat prealabil într-un service pentru a evita problemele tehnice, precum sistemul de frânare sau parbrizul spart, care pot duce la respingerea mașinii. După examen, proprietarul primește documentul galben care consemnează valabilitatea ITP.
După etapa de la RAR, urmează traducerea documentelor germane, precum certificatul de înmatriculare și documentul de proprietate. Utilizarea unui birou de traduceri autorizate poate dura aproximativ trei zile și poate costa în jur de 170 de lei. Ulterior, mașina trebuie luată în evidență la Direcția de Taxe și Impozite Locale de care aparține proprietarul. În Sectorul 2, de exemplu, programarea se poate face prin platforma instituției folosind contul ATLAS, iar eliberarea documentului de evidență fiscală durează, de regulă, două zile lucrătoare.
Un pas critic în proces este obținerea Certificatului TVA Auto de la ANAF, prin completarea formularului C182. Acest document confirmă situația taxei pe valoarea adăugată în cazul achiziției intracomunitare, stabilind dacă taxa a fost achitată sau nu este datorată în România. Cererea poate fi depusă online prin Spațiul Privat Virtual (SPV), folosind documente justificative încărcate într-o arhivă ZIP. Conform procedurilor ANAF, certificatul este eliberat în maximum cinci zile lucrătoare de la depunerea solicitării.
Ultima etapă reprezintă înmatricularea definitivă la DRPCIV, după programarea realizată pe platforma oficială DGPCI. Dosarul de înmatriculare trebuie să conțină certificatul de înmatriculare, documentele de la RAR, traducerile, certificatul de la ANAF și polița de asigurare RCA, care poate fi emisă pe seria de șasiu. Costul pentru certificatul de înmatriculare este de 76 de lei, la care se adaugă taxa pentru plăcuțe. Dacă dosarul este complet, plăcuțele de înmatriculare pot fi ridicate în câteva ore de la depunere.
Procedura de înmatriculare a vehiculelor importate este reglementată de legislația fiscală și de normele de circulație din România. Această succesiune de pași administrativi asigură conformitatea vehiculului cu standardele de siguranță și reglementările fiscale naționale. Deși birocrația poate părea dificilă, respectarea ordinii documentelor și pregătirea completă a dosarului pot scurta semnificativ timpul necesar pentru a obține numerele de înmatriculare românești.