Persoanele fizice care obțin venituri din activități independente, precum producție, comerț sau prestări de servicii, au obligații fiscale specifice conform Codului fiscal. Activitatea independentă este definită prin desfășurarea continuă și regulată a unei profesii pe cont propriu, în scopul obținerii de venituri. Această categorie include și profesiile liberale, precum medicii, avocații, notarii publici, contabilii sau arhitecții, care își exercită meseria conform unor reglementări speciale.
Modalitatea de impozitare variază în funcție de tipul activității desfășurate de contribuabil. Există posibilitatea de a impozita în sistem real, folosind datele din contabilitate, sau pe baza unei norme anuale de venit pentru anumite activități de producție și comerț. De asemenea, pentru contractele de activitate sportivă se aplică reținerea la sursă, în timp ce pentru serviciile de cazare, începând cu data de 01.01.2026, se va aplica o cotă forfetară de 30% asupra venitului brut.
În cazul sistemului real, venitul net anual se calculează ca diferența dintre venitul brut și cheltuielile deductibile. Venitul brut include toate câștigurile în bani sau în natură, precum vânzările de produse sau serviciile prestate. Cheltuielile care pot fi deduse trebuie să fie justificate prin documente și să fie efectuate în scopul activității. La final, după scăderea pierderilor fiscale și a contribuțiilor sociale, se aplică cota de impozitare de 10% asupra venitului net anual impozabil.
Contribuția de asigurări sociale (CAS) este obligatorie pentru cei cu venituri anuale de cel puțin 12 salarii minime brute pe țară. Baza de calcul pentru CAS este venitul ales de contribuabil, care nu poate fi mai mic decât nivelul de 12 sau 24 de salarii minime, în funcție de pragul de venit atins. Pentru cei care depășesc pragul de 12 salarii minime, cota de 25% se aplică asupra unei baze de calcul care respectă limitele legale stabilite.
În ceea ce privește contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS), cota de impunere este de 10%. Baza de calcul pentru CASS este suma veniturilor nete anuale sau a normelor anuale de venit. Începând cu anul 2026, se introduce o schimbare importantă: baza de calcul pentru CASS nu va mai fi supusă plafonelor intermediare de 12, 24 sau 60 de salarii, ci va fi plafonată superior la nivelul a 72 de salarii minime brute pe țară.
Sistemul de impozitare și contribuții sociale este strâns legat de evoluția salariului minim brut pe țară, care servește drept unitate de măsură pentru pragurile de plata a taxelor. Aceste praguri de salarii minime determină dacă un contribuabil are obligația de a plăti contribuția la pensie sau dacă se încadrează în limitele de plafonare pentru asigurările de sănătate, influențând direct calculul final al datoriilor către stat.