Există o diferență clară în modul în care companiile din România oferă beneficii medicale angajaților, în funcție de regiunea în care activează. Zonele din Vestul și Centrul țării adoptă abonamentele medicale de tip corporate mult mai rapid și mai frecvent comparativ cu regiunile din Sud sau Moldova. Această evoluție este dictată de profilul angajatorilor, de presiunea exercitată de piața locală a muncii și de nivelul de educație privind sănătatea în rândul angajaților.
Factorul principal care determină această distribuție este puterea financiară a companiilor din fiecare zonă. În orașe precum Cluj, Timișoara, Brașov, Sibiu și Oradea, multinaționalele, companiile de IT și agențiile de outsourcing utilizează abonamentele medicale ca instrument esențial pentru atragerea și retenția personalului calificat. În schimb, în Sud și în Moldova, structura economică este orientată mai degrabă spre agricultură, industrie ușoară și IMM-uri locale, sectoare care oferă mult mai rar astfel de beneficii extrasalariale.
Competitivitatea pieței muncii joacă un rol crucial în această ramificație geografică. În regiunile din Vest și Centrul Transilvaniei, unde PIB per capita este cel mai mare din țară după București, angajatorii sunt obligați să ofere pachete de beneficii pentru a rămâne atractivi. În zonele cu o piață a muncii mai puțin competitivă, presiunea pentru acordarea acestor servicii medicale este semnificativ mai mică, ceea ce limitează adoptarea acestor modele de protecție a sănătății.
Nivelul de educație și accesul la modele internaționale influențează și comportamentul angajaților. Persoanele din orașele dezvoltate înțeleg rolul prevenției medicale mai repede decât cei din regiunile izolate economic. Datele oficiale confirmă această realitate, arătând că în Cluj și Timiș rata șomajului este sub 1,5%, în timp ce în județe precum Vaslui, Mehedinți sau Teleorman aceasta depășește 8,7%. De asemenea, PIB per capita în Vest depășește 15.000 de euro, fiind dublu față de zonele din est și sud.
Industriile care manifestă o rezistență la introducerea acestor beneficii sunt în principal agricultura și industria ușoară, unde salariile sunt adesea mai mici. În timp ce multinaționalele din sectorul automotive și IT se aliniază la standardele internaționale, fabricile care nu dețin capital străin analizează încă dacă costurile acestor pachete de beneficii sunt viabile. Pentru o implementare reușită, Ioana Moldovan recomandă companiilor să înceapă cu un audit medical bazat pe datele de la medicina muncii.
În România, cadrul legislativ oferă un sprijin pentru companiile care decid să investească în sănătatea angajaților. Legea 177/2017 permite deducerea fiscală a costurilor aferente abonamentelor medicale în limita a 400 de euro anual, un stimulent care poate accelera adoptarea acestor servicii și în regiunile cu bugete mai limitate. Această măsură fiscală rămâne valabilă și pentru anul 2026, fiind un factor de convergență pentru piața muncii.