Prețurile locuințelor din Uniunea Europeană au înregistrat o creștere de aproape 65% între anul 2015 și trimestrul al treilea din 2025, conform datelor Eurostat. Această evoluție este însoțită de o creștere a chiriilor de aproximativ 22%, fapt ce pune presiune pe veniturile populației. În anul 2024, circa 17% dintre locuitorii din Uniunea Europeană trăiau în locuințe supraaglomerate, iar peste 9% nu își puteau asigura o încălzire adecvată.
România se confruntă cu un paradox statistic semnificativ în comparație cu restul continentului european. În timp ce 94% din populația țării locuiește în case proprii, o cifră mult peste media UE de 68%, România deține cea mai mare rată de supraaglomerare din Uniune. Această valoare de 40,7% este de peste două ori mai mare decât media europeană, care se situează la nivelul de 16,9%, indicând faptul că proprietatea nu garantează confortul.
Problema accesibilității locuințelor nu este distribuită uniform pe teritoriul României, manifestându-se diferit în funcție de regiune. În București și în marile centre economice sau universitare, presiunea este dată de prețurile ridicate și dificultatea tinerilor de a deveni independenți. În alte zone, deși există locuințe disponibile, lipsesc infrastructura, serviciile publice sau locurile de muncă atractive, ceea ce creează o criză de distribuție și de calitate.
Parlamentul European a dezbătut la Strasbourg, pe 6 octombrie, noile măsuri propuse de Comisia Europeană pentru combaterea acestei crize. Discuțiile au vizat implementarea Planului european pentru locuințe accesibile și a inițiativei legislative „Affordable Housing Act”. Aceste instrumente urmăresc crearea unui cadru strategic comun pentru a aborda dificultățile financiare ale cetățenilor europeni în accesul către un habitat decent.
Comisia Europeană a mobilizat aproximativ 43 de miliarde de euro pentru investiții în domeniul locuirii, pregătind noi mecanisme de finanțare. Se pune accent pe utilizarea diversificată a fondurilor, inclusiv prin colaborarea cu Banca Europeană de Investiții și revizuirea regulilor privind ajutoarele de stat. Scopul este susținerea locuințelor sociale și a celor accesibile, evitând în același timp ca subvențiile să alimenteze doar creșterea prețurilor.
În contextul actual, accesibilitatea locuințelor în România depinde și de investiții în siguranța clădirilor și eficientizarea energetică. Consolidarea blocurilor cu risc seismic și instalarea lifturilor în imobilele pentru persoane vârstnice sunt elemente esențiale pentru calitatea vieții. De asemenea, renovările pentru reducerea cheltuielilor lunare de întreținere sunt vitale, deoarece accesibilitatea nu înseamnă doar prețul de achiziție, ci și costurile de întreținere și siguranța locului de locuit.