Micii fermieri care doresc să acceseze fonduri pentru dezvoltarea exploatațiilor se confruntă cu o reticență neașteptată în procesul de depunere a proiectelor. Deși sume importante rămân disponibile la o lună de deschiderea liniilor de finanțare, cererea nu este la nivelul așteptărilor. Această situație este cauzată de schimbarea anumitor condiții de accesare, care au generat dificultăți în îndeplinirea criteriilor necesare pentru obținerea sprijinului financiar.
Linia de finanțare DR-14, destinată sprijinului pentru fermele mici, oferă maximum 50.000 de euro per proiect, dar impune o cofinanțare de 15%. Pentru un proiect de valoare maximă, fermierul trebuie să asigure personal suma de 8.800 de euro. Entitățile juridice precum PFA, II, IF sau SRL pot beneficia de aceste fonduri, cu condiția ca dimensiunea exploatației să fie între 4.000 și 11.999 de S.O., sau între 2.000 și 11.999 S.O. în cazul legumiculturii în spații protejate sau zootehniei în zona montană.
Un impediment major a fost pragul de calitate inițial de 80 de puncte, care a fost foarte greu de atins și putea fi îndeplinit doar de solicitanții cu studii superioare. Începând cu data de 1 octombrie, acest prag a fost scăzut la 40 de puncte pentru componentele zootehnie, legumicultură și alte sectoare. Totuși, pe componenta dedicată achizițiilor de echipamente și utilaje, fondurile s-au epuizat în doar cinci zile de la scăderea pragului, deoarece cererea a depășit suma alocată de 18 milioane euro.
Procedura de decontare impune un alt efort financiar semnificativ, deoarece fermierii trebuie să efectueze investițiile din banii proprii. Ulterior, sumele sunt decontate de către AFIR în termen de maximum 60 de zile. De asemenea, obținerea autorizațiilor necesare de la DSP, DSV sau Gospodărirea Apelor reprezintă o provocare de timp și costuri. Deși aceste cheltuieli sunt deductibile în proporție de 85%, procesul administrativ rămâne unul complex și anevoios pentru mulți solicitanți.
Pe lângă dificultățile administrative, lipsa capitalului propriu îi limitează pe fermieri, mulți dintre ei fiind nevoiți să apeleze la credite bancare. Spre deosebire de măsurile anterioare, precum submăsura 6.3, care oferiau sume nerambursabile, actuala linie DR-14 necesită contribuție proprie. Această schimbare de paradigmă este critică, deoarece mulți fermieri nu au economii suficiente pentru a acoperi partea de cofinanțare cerută de regulamentele actuale pentru dezvoltarea fermelor mici.
În cadrul politicii agricole europene, tranziția către modele de finanțare care necesită cofinanțare marchează o schimbare față de perioadele anterioare, când multe ajutoare erau pur nerambursabile. Această evoluție obligă fermierii la o mai mare profesionalizare și la gestionarea riguroasă a fluxului de numerar. Pe măsură ce bugetele pentru perioada 2028-2032 sunt estimate ca fiind diminuate, capacitatea de adaptare la aceste noi reguli devine esențială pentru supraviețuirea exploatațiilor mici.