Noua reglementare, OUG 32 din 2026, vizează reconfigurarea accesului angajatorilor la forța de muncă din afara Uniunii Europene, însă a generat numeroase probleme de implementare. Deși scopul este corectarea unor derapaje de pe piața muncii, reglementarea a creat vulnerabilități legislative care afectează agențiile de recrutare. Situația este marcată de un decalaj între abrogarea vechiului cadru și funcționarea efectivă a noului sistem, lăsând piața într-o perioadă de incertitudine.
O problemă majoră identificată este responsabilitatea agențiilor de plasare pentru comportamentul lucrătorilor sau al angajatorilor. Conform legislației, agențiile sunt obligate să răspundă pentru aceștia, deși au interdicția de a reține documente sau de a solicita garanții. Elena Panțiru subliniază că acest lucru poate duce la suspendarea autorizației fără nicio culpă proprie. O soluție propusă este limitarea răspunderii la neîndeplinirea obligațiilor de notificare a autorităților.
În plus, există un blocaj operațional semnificativ între abrogarea vechiului sistem și punerea în funcțiune a noii platforme. Între 27 aprilie și 10 septembrie, procesul de angajare a cetățenilor străini a fost practic blocat. Publicarea hotărârii privind platforma la începutul lunii august a deschis doar etapa de înregistrare, cu termene de soluționare de treizeci de zile. Această situație a afectat angajatorii care aveau nevoie de personal în plin sezon.
O altă dificultate vizează criteriile de calificare și pragurile salariale pentru lucrătorii înalt calificați. Salariul cerut este de cel puțin 9.000 de lei brut, ceea ce creează un gol pentru specialiștii din grupele de ocupații unu și doi. Din aproape 88.000 de avize emise anul acesta, doar 326 au vizat lucrători înalt calificați, adică sub 1%. De asemenea, lipsa unor liste exacte de documente necesare complică procedurile de depunere.
Sistemul actual nu prevede nicio consecință pentru lucrătorul care încalcă obligațiile contractuale, spre deosebire de raportul tripartit unde alte părți răspund contravențional. Elena Panțiru menționează că este necesară o formă de responsabilizare civilă și administrativă pentru aceștia. Deși direcțiile de digitalizare și transparență sunt corecte, calibrarea legii rămâne o problemă, fiind necesare corecții prin legea de aprobare a ordonanței.
În contextul actual al pieței muncii, importul de forță de muncă rămâne un subiect critic, având în vedere că în 2025, peste 148.000 de străini dețineau permise de ședere în scop de muncă în România. Analizele arată că cetățenii din Nepal au reprezentat o parte semnificativă a acestor lucrători în ultimii ani. Această dependență de forța de muncă externă pune sub semnul întrebării eficiența procedurilor de tranzitie legislativeă.