Ministrul Educației și Cercetării, Sorin Costreie, a oferit detalii despre modul în care funcționează președintele Nicușor Dan, identificând o slăbiciune în procesul de luare a deciziilor. Fostul consilier prezidențial a observat că șeful statului manifestă uneori un ritm de lucru prea lent în momentele critice. Această abordare poate crea discrepanțe între viteza de reacție a președintelui și cea a celor din jurul său, care operează într-un alt tempo decizional.
Sorin Costreie a explicat faptul că președintele Nicușor Dan tinde să zăbovească prea mult asupra anumitor decizii importante. Conform ministrului, această caracteristică devine mai clară pentru persoanele care interacționează direct cu acesta și îi înțeleg modul de funcționare. Oficialul a subliniat că, deși ritmul președintelui poate părea încet, o mai bună înțelegere a situației apare pe măsură ce persoana respectivă îl cunoaște mai bine pe Nicușor Dan.
Pe lângă analiza activității prezidențiale, ministrul a abordat necesitatea unei reorganizări structurale în sistemul de educație național. Sorin Costreie susține ideea ca învățământul preuniversitar și cel universitar să fie administrate de două ministere distincte, nu de o singură structură. El consideră că această separare ar permite o reprezentare mult mai eficientă a nevoilor specifice fiecărui sistem, evitând neînțelegerile care apar atunci când o singură conducție este asociată predominant cu un singur domeniu.
Argumentul principal pentru această reformă este existența a două legi organice, adoptate în anul 2023, care reglementează separat cele două niveluri de învățământ. Sorin Costreie a menționat că, deși avem deja legislație distinctă pentru învățământul preuniversitar și cel universitar, ambele rămân sub coordonarea aceluiași minister. Ministrul a invocat practica europeană, citând exemple precum Franța, Suedia, Polonia sau Danemarca, unde responsabilitățile sunt distribuite între instituții diferite.
În ceea ce privește cercetarea, Sorin Costreie a propus ca aceasta să rămână legată de învățământul universitar, în loc să fie gestionată separat. El a observat că în Spania există trei ministere, incluzând cercetarea, însă consideră că pentru spațiul românesc ar fi mai benefic un model cu două ministere. În prezent, coordonarea este asigurată de aceeași structură guvernamentală, deși PSD a desemnat deja un ministru delegat pentru învățământul preuniversitar.
În cadrul administrației publice din România, structura ministerelor este reglementată prin decizii guvernamentale care definesc competențele fiecărei instituții. De regulă, ministerele coordonează politici sectoriale specifice, însă în cazul educației, actuala suprapunere între învățământul de la bază și cel superior este un subiect de dezbatere administrativă. Această organizare actuală implică o coordonare centralizată, care poate afecta autonomia decizională a fiecărui nivel de studiu.