Reintegrarea veteranilor în societatea ucraineană trebuie să devină o componentă centrală a proceselor de reconstrucție națională, conform unei analize publicate de Stockholm Centre for Eastern European Studies. Kostiantyn Tatarkin, consilier tehnic pentru problemele veteranilor la IREX Ukraine, susține că sprijinul financiar trebuie păstrat, însă acesta nu trebuie să fie principalul instrument al politicii publice. Autorul propune direcționarea resurselor către recuperare, ocupare, educație, sănătate mintală și servicii comunitare pentru a asigura o revenire sustenabilă la viața de familie și de muncă.
Cadrul juridic actual, bazat pe legea din 1993 privind statutul veteranilor de război, necesită o adaptare la noua realitate socială. Sistemul actual identifică diverse categorii de beneficiari și le oferă drepturi specifice, însă numărul persoanelor care au nevoie de sprijin pentru revenirea la viața civilă a crescut masiv din cauza războiului de amploare. Tatarkin argumentează că transferurile financiare nu pot înlocui componente esențiale precum recuperarea medicală, serviciile pentru dizabilitate, formarea profesională sau managementul individual al cazurilor pentru fiecare beneficiar.
Impactul fiscal al plăților este semnificativ, chiar și atunci când sumele individuale par reduse. Pentru anul 2026, se estimează că 1.417.385 persoane cu statut de „participant la ostilități” vor primi o plată de 1.000 UAH, ceea ce înseamnă aproximativ 27 de milioane EUR pentru întregul grup. Un alt exemplu este programul Veteran Sport, lansat în 2025, care oferă 1.500 UAH pe trimestru pentru activități fizice. Datele Ministerului ucrainean pentru Veterani indică faptul că peste 200.000 de persoane participau la acest program în primul trimestru din 2026.
Riscul principal identificat este transformarea sumelor mici în angajamente bugetare masive și greu de modificat ulterior. Analiza folosește experiența Croației de după anii 1990 pentru a ilustra acest fenomen, unde cheltuielile pentru veterani au ajuns la 1,7% din PIB în 2007. În Croația, pensiile pentru veterani reprezentau 1,39% din PIB, iar evaluările Băncii Mondiale au legat aceste plăți generoase de stimulente mai reduse pentru participarea la piața muncii, afectând integrarea economică a foștilor combatanți.
Pentru a evita aceste capcane, se recomandă evaluarea periodică a programelor și mutarea resurselor către nivelul local. Ministerul pentru Veterani și Ministerul de Finanțe ar trebui să monitorizeze nu doar costurile, ci și eficiența concretă a fiecărui program. Serviciile de recuperare, sprijinul psihologic și accesul la locuri de muncă sunt furnizate în principal la nivel de oraș sau comună. Prin urmare, reforma națională trebuie să fie însoțită de o creștere a capacității administrative și financiare a municipalităților.
Pentru Uniunea Europeană și partenerii internaționali, se propune includerea explicită a reintegrării veteranilor în planurile de reconstrucție. Politica pentru veterani nu ar trebui tratată ca o linie socială separată, ci ca o parte a refacerii capitalului uman și a forței de muncă. Finanțarea externă ar trebui orientată către sistemele locale care oferă servicii directe, înlocuind programele exclusiv centralizate cu intervenții adaptate nevoilor specifice ale comunităților unde trăiesc beneficiarii.