Castelul Corvinilor, un monument gotic spectaculos ridicat în secolul al XV-lea de familia lui Iancu de Hunedoara, atrage anual zeci de mii de turiști. Această fortăreață medievală, situată pe Dealul Sânpetru, a devenit un simbol al turismului local, fiind celebră nu doar pentru arhitectura sa impunătoare, ci și pentru legendele sale fascinante. Istoria castelului este legată de figuri precum Iancu de Hunedoara, Elisabeta Szilágyi și regele Matia Corvin, care au lăsat în urmă povești despre putere și trădare.
Una dintre cele mai cunoscute legende este cea a fântânii săpate în stâncă, care are o adâncime de aproximativ 30 de metri. Se spune că trei prizonieri turci au muncit 15 ani pentru a găsi apa, sub promisiunea libertății de la Iancu de Hunedoara. După moartea acestuia, soția sa, Elisabeta Szilágyi, nu ar fi respectat înțelegerea, lăsând în urmă mesajul „Apă ai, inimă nu”. Recent, lucrările de restaurare au scos de pe fundul fântânii obiecte diverse, de la monede la piese metalurgice.
O altă poveste importantă este legată de originea familiei Corvinilor, ilustrată prin fresce medievale din Aripa Matia. Aceste picturi, care au fost redescoperite la sfârletul secolului al XIX-lea, prezintă o scenă legată de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg. Legenda susține că Ioan de Hunedoara ar fi fost fiul nelegitim al regelui și al unei femei locale, Elisabeta. Simbolul familiei, corbul cu un inel de aur în cioc, provine din această mitologie a recunoașterii de origine regală.
Castelul este strâns legat și de figura lui Vlad Țepeș, personajul care a inspirat mitul lui Dracula. Deși istoricii precizează că detenția sa principală a avut loc la cetatea Vișegrad, nu la Hunedoara, legenda despre temnițele întunecate a rămas prezentă. Jurnalistul american Aline Mosby a documentat în trecut poveștile localnicilor despre spiritul vampirului. Această asociere a contribuit semnificativ la popularitatea internațională a castelului ca loc de mister și de groază.
În prezent, cercetările arheologice au clarificat natura fântânii, demonstrând că aceasta nu este o simplă cisternă de depozitare. Directorul Muzeului Castelului Corvinilor, Sorin Tincu, a explicat că fântâna este formată dintr-un izvor puternic și un zid de cărămidă până la patru metri adâncime. De la acea cotă, structura intră direct în stânca de dolomită. Această clarificare tehnică oferă o perspectivă nouă asupra modului în care apa a fost gestionată în secolele trecute.
Istoria Castelului Corvinilor reflectă complexitatea politică a Transilvaniei medievale, unde cetățile servau atât ca fortărețe de apărare, cât și ca spații de putere și de detenție. Evoluția acestui monument, de la o fortăreață modestă la o cetate impunătoare, a fost marcată de transformări structurale majore, inclusiv după incendiu în 1854. Astăzi, monumentul rămâne o resursă culturală esențială, păstrând în arhitectura sa atât realitatea istorică, cât și miturile care îi definesc identitatea de secole.