Autorul Ken Follett a oferit detalii despre procesul de scriere al noii sale titluri, intitulat Stonehenge. Cercul Zilelor, lansat în limba română de Editura RAO. Scriitorul a abordat subiectul fascinării pentru acest monument emblematic, concentrându-se pe misterele care înconjoară construcția sa. Ken Follett a subliniat că interesul său a fost alimentat de întrebările legate de modul de execuție și de scopul real al acestui monument istoric.
În procesul de documentare, Ken Follett a evidențiat dificultatea de a înțelege motivul pentru care a fost ridicată această structură, deoarece acesta rămâne un mister complet. Deși arheologii au oferit parțial răspunsuri privind transportul, motivele construirii rămân necunoscute. Autorul a menționat că pietrele au fost aduse din West Wood, situat la o distanță de aproximativ 27 de kilometri față de locația actuală a monumentului Stonehenge.
Un aspect surprinzător identificat de Ken Follett în timpul cercetării este lipsa tehnologiilor de bază la acea vreme. Oamenii care au ridicat monumentul nu utilizau roata și nici nu aveau animale pentru transportul încărcăturilor grele. Astfel, mutarea pietrelor uriașe a fost realizată exclusiv prin efortul unor mulțimi de oameni care foloseau frânghii. Această realitate istorică a modelat înțelegerea autorului asupra dificultăților tehnice ale epocii.
Ken Follett a explicat și modul în care a gestionat lipsa documentelor scrise, comparând această perioadă cu epoci precum cea Tudor sau Georgiană. În absența dovezilor istorice clare, autorul a recurut la presupuneri bazate pe informațiile limitate disponibile. El a menționat că, acolo unde dovezile au fost prezentate, a urmat întotdeauna faptele istorice, menținând astfel rigoarea caracteristică cercetării sale aprofundate.
Lipsa limbajului scris a influențat direct stilul de scriere al autorului, deoarece personajele din Epoca Pietrei aveau limite matematice severe. Ken Follett a observat că majoritatea oamenilor de atunci abia puteau număra, folosind părțile corpului ca repere, ajungând probabil până la cifra 27. Din acest motiv, personajele nu pot utiliza unități de măsură precum „o sută de yarzi” sau numere mari precum „cincizeci de oameni”.
Publicarea unor astfel de opere literare de cercetare istorică se încadrează într-un context cultural în care documentarea riguroasă este esențială pentru fidelitatea narativă. În literatura contemporană, succesul unui roman istoric depinde adesea de capacitatea autorului de a reconstrui realități din epoci fără înregistrări scrise. Această abordare necesită o corelarea atentă între descoperirile arheologice și reconstrucția psihologică a personajelor din perioadele preistorice.