Termenul „supat” a generat o dezbatere intensă pe rețelele de socializare în ultimele zile, după ce s-a răspândit informația că acesta ar fi o noutate acceptată de DOOM pentru a desemna spațiul de „sub pat”. În urma agitației online, Institutul de Lingvistică a intervenit pentru a clarifica natura acestui cuvânt, subliniind că acesta este mult mai vechi decât actuala controversă de pe internet.
Specialiștii au explicat că „supat” funcționează ca un substantiv neutru, având formele „un supat” sau „două supaturi”. Din punct de vedere gramatical, termenul poate fi articulat sub forma „supatul” sau utilizat după o prepoziție, de exemplu în construcția „în supat”. Această utilizare este corectă pentru a desemna spațiul dintre pat și dușmea, spre deosebire de construcția „sub pat”, unde „sub” este prepoziție, iar „pat” este substantiv.
Controversele privind apariția cuvântului în dicționare au fost combatute prin menționarea faptului că acesta nu este o invenție a ediției DOOM3. Termenul era deja prezent în DOOM2, ediția din anul 2005, fiind marcat cu indicația „pop.”, care se referă la registrul popular al limbii. Institutul de Lingvistică a precizat că această marcă indică modul în care circulă cuvântul în vorbire, nu popularitatea sa în mediul digital sau numărul de distribuiri pe Facebook.
Documentarea acestui termen este susținută de Dicționarul tezaur al limbii române (DLR), care oferă exemple de utilizare din folclor și din operele unor autori precum Iordache Golescu, Negruzzi, Hogaș sau Sadoveanu. Cuvântul a fost utilizat istoric în uzul popular și regional, chiar dacă nu este o formă cunoscută de către toți vorbitorii limbii. Procesul de formare, prin unirea prepoziției cu substantivul, este unul natural în limba română, similar cu termenul „subsol”.
Institutul de Lingvistică a menționat că un dicționar are rolul de a inventaria cuvintele pe care vorbitorii le folosesc deja, fără a obliga pe nimeni să renunțe la expresii precum „sub pat”. Deși pe internet au apărut propuneri creative precum „sumasă” sau „suscaun”, acestea nu pot intra în dicționare fără un uz stabilit, o răspândire reală și atestări clare. Specialiștii au încheiat prin îndemnul ca utilizatorii să nu se supare pe termenul „supat”.
În limba română, procesul de formare a substantivelor prin unirea unor elemente precum prepozițiile cu substantivele este un fenomen lingvistic recunoscut. Exemple de astfel de structuri sunt „decât”, „deodată” sau „împrejur”, unde spațiul dintre cuvinte a dispărut în timpul evoluției limbii. Acest mecanism explică modul în care termeni precum „supat” pot fi integrați în vocabularul oficial prin simpla constatare a uzului lor istoric și actual.