În perioada regimului comunist, industria auto românească a funcționat pe două planuri distincte: unul pentru populația de rând și unul pentru elită. În timp ce majoritatea cetățenilor conduceau modele modeste, în uzine se dezvoltau proiecte sofisticate, destinate exportului sau oficialilor de rang înalt. Aceste autoturisme speciale erau dotate cu tehnologie avansată și componente de lux, diferind radical de standardele de calitate ale mașinilor de serie.
Un model emblematic al acestui segment a fost Dacia 1310 TS, lansat în 1980 pentru a satisface dorința de performanță a regimului. Această variantă era dotată cu un motor modificat de la Renault 12 Gordini, capabil să dezvolte 150 de cai putere. Interiorul era de lux pentru acea vreme, având scaune tapițate cu vinil maro, inserții de lemn la bord și chiar priză în portbagaj. Prima unitate produsă a ajuns direct în garajul lui Nicolae Ceaușescu.
Un alt model exclusivist a fost Dacia 2000, o adaptare după Renault 20 TS, produsă în serie limitată între 1979 și 1982. Acest autoturism de lux era dotat cu motor de 2.200 cm³ cu 115 cai putere, cutie automată pe trei trepte și tracțiune pe roțile din față. Tehnologia era de nivel înalt, incluzând geamuri electrice, aer condiționat și computer de bord. Accesul la acest model era limitat strict pentru membrii Comitetului Central.
În cadrul atelierelor de cercetare au existat și proiecte de nișă, precum misterioasa Dacia 1300 Diplomat, concepută în 1979. Aceasta era o limuzină de tip Pullman cu șase uți și opt locuri, destinată primirii oaspeților străini. Se speculează că ar fi fost dotată cu un motor de Ford și un interior luxos cu scaune din piele. Un alt proiect a fost Dacia 1310 M, un model hibrid cu motor pe metanol, care a întâmpinat probleme tehnice grave.
Calitatea mașinilor de serie a suferit drastic în anii '80 din cauza politicii de asimilare internă impuse de regim. Importul de componente a fost interzis, forțând producția de piese locale de calitate slabă. Tabla de caroserie rugnea în doar 2-3 ani, iar componentele electrice și plasticele erau extrem de fragile. Această politică de economisire a afectat sever experiența de condus a majorității șoferilor români de la acea vreme.
Istoria industriei auto românești este marcată de aceste contrasturi între modelele de serie și prototipurile de lux. În timp ce brandul Dacia rămâne cel mai cunoscut, proiectele precum Dacia Diplomat sau modelele cu motor pe metanol rămân în memoria tehnică a perioadei. Aceste încercări de a combina tehnologia occidentală cu resursele locale au definit o etapă complexă a dezvoltării automobilismului în România.