Criza guvernamentală și politică din România persistă de cinci luni de zile, în condițiile în care președintele Nicușor Dan continuă să organizeze consultări cu partidele parlamentare. În ciuda faptului că nicio formulă propusă până în prezent nu a reușit să obțină pragul de 233 de voturi necesar în Parlament, președintele menține procesul de desemnare a premierilor. După trei încercări eșuate, Nicușor Dan a anunțat pentru luni o nouă rundă de discuții cu formațiunile politice, încercând să găsească o soluție de guvernare.
Analistul politic Cristian Roșu susține că deciziile luate de Nicușor Dan nu trebuie analizate doar prin prisma aritmeticii parlamentare, ci mai degrabă prin modul în care acesta își gestionează mandatul. Conform expertului, președintele este motivat de diverse temeri, precum frica de eșec, frica de suspendare sau frica de alegeri anticipate. O altă preocupare majoră identificată de Cristian Roșu este teama de a nu mai intra în contact cu propriul electorat, pe care președintele l-ar fi trădat în interiorul forului său.
În opinia lui Cristian Roșu, Nicușor Dan se află într-o etapă de negare politică, încercând să demonstreze că actuala configurație parlamentară poate genera un guvern stabil. Realitatea recentă însă arată contrariul, având în vedere că Eugen Tomac și-a depus mandatul, Adrian Veștea a fost respins de Parlament, iar Siegfried Mureșan a obținut doar 182 de voturi. Președintele pare să creadă că poate rezolva prin simpla schimbare a numelui candidatului la funcția de premier o ruptură politică profundă care afectează țara.
Conflictul dintre partidele PSD, PNL și USR este intensificat de interese electorale divergente și de atacurile publice dintre acestea. Cristian Roșu explică faptul că proiectul Cotroceniului vizează construirea unui guvern favorabil președintelui, pe un schelet parlamentar unde PSD să joace un rol esențial, direct sau indirect. Totuși, expertul subliniază că este extrem de dificil să se formeze un guvern care să poată rezista până la alegerile din anul 2028, având în vedere complexitatea negocierilor.
Partidele evită asumarea guvernării deoarece aceasta vine cu un cost politic foarte ridicat, reprezentat de deficit, măsuri de austeritate și nemulțumire socială. Cristian Roșu menționează că cine preia puterea acum va primi „factura crizei”, în timp ce opoziția, precum AUR, poate capitaliza pe aceste decizii nepopulare. Din acest motiv, consensul invocat de președinte nu există în realitate, deoarece nicio formațiune politică nu este dispusă să riște pierderea voturilor pentru a susține interesele de la Cotroceni.
Situația politică actuală este marcată de o instabilitate care afectează capacitatea instituțiilor de a funcționa normal. În contextul în care majoritatea partidelor parlamentare evită responsabilitățile unei guvernări dificile, procesul de consultări rămâne blocat într-un cerc vicios de desemnări eșuate. Această stare de fapt subliniază dificultatea de a construi o majoritate de guvernare într-un Parlament unde interesele electorale ale marilor partide sunt în deplină contradicție.